Don Vastianu Cuppulidda

Commedia in tre atti di

GIUSEPPE PULINO

Anno 2000

Personaggi

DON VASTIANU, viddanu – rinisciutu – ma ri cori bbuonu

RONNA CIUZZA, muggheri e matri prizziusa

COSTANZA, figghia

MICALIZZIU, figghiu streusu

PIPPINU, amicu ri Vastianu

COMANDANTE DEI VIGILI URBANI; amicu ri famigghia

TURI, ’mministraturi

VANNINA, ’a cammarera

OLGA, ’a ballarina russa

Prefazione

Vastianu h’avutu furtuna nâ vita e si passa occa capricciu. Avi ru’ figghi ca hâ’ spusari, e circassi ri canciari pusizzioni faciennili spusari ccu occa figghiu rê puorci ruossi rô paisi, ma i carusi nun na scutunu, fanu ri testa sua. ’U riestu ’u ligghiti …

Primo Atto

Stanza, scrivania, sedia, divani, 1-1 a 2-2, quadri, porte, finestre.

(DON VASTIANU con giacca da camera, doppio petto, fazzoletto che esce dal taschino, seduto ad uno scranno, con la penna nelle mani, fa conteggi, sbuffa, fa gesti con le mani, impreca).

DON VASTIANU:

– Riscrazziati, mi futtunu tutti, tutti pari, sugnu riscrazziatu!… Mi futti ’a ma muggheri, mi futti ddu cretinu ri Micalizziu, mi futti ddu riscrazziatu r’amministraturi!… Tutti, tutti! Sulu ddu gioiellu di figghia, CUSTANZA, iancilu ri l’uocci miei, chidda è ’na figghia santa! Avi tutti i setti biddizzi, avi ’a razia râ Maronna ri Berpasso, figghia criata e criata rô piaciri!

Entra VANNINA (’a cammarera)

VANNINA:

DON VASTIANU, voscenza pò riciviri ’u vostru ’mministraturi, DON TURI

DON VASTIANU:

– Macari DON TURI ’u ciami! Cuannu vinni nni mia, era ’n muortu ri fami, senza mistieri, senza ’n lazzu ri causi, manciava pani schittu nê jorna pari e pani e acqua nê jorna spari… E si fa ciamari DON TURI!… (con voce autorevole): – Fallu trasiri, ca ora cê rugnu ccâ misura ri Ciaramunti!

VANNINA:

– Allura cchi fazzu, DON VASTIANU?!

DON VASTIANU:

– Ma cchi sî surda, t’agghia rittu ca ’u puoi fari trasiri… Brutta bestia matricolata!

VANNINA:

– Trasissi, DON TURI… Trasissi DON TURI, ca DON VASTIANU ’u ricivi ccu tutti l’anuri.

(con voce bassa VANNINA ricorda a DON TURI): Stassi attentu ca è nirvusu, miiii cch’è nirvusu!… Ci pò jttari macari manu, stassi attenti!

(DON TURI entra nella stanza, VANNINA fa l’inchino e se ne va).

Entra DON TURI, e si toglie la burritta.

DON TURI:

– Voscenza sabbenerica, DON VASTIANU!

DON VASTIANU:

– Assittiti Turi, assittiti… ni sai una cciù ’ssai ri ’na fimmina ri varietà; ma ccu mmia nenti ci nesci!… Comunque, rimmi chiddu cchi m’hâ’ ddiri, senza pirdirini a ciacciri e friselli.

DON TURI:

– Nun no sapia ca vi piaci ’u varietà, ’a simana ca trasi, m’anâ rittu, ca hâ’ beniri ’na cumpagnia rê parti ri dduocu parti… (facendo segnale con la mano).

DON VASTIANU:

– (girandosi verso la direzione della mano) Unni ri …

DON TURI:

– No, cca t’hâ’ caputu, ri ddà…

DON VASTIANU:

– Unni, ri cuali parti parri, macari tu …

DON TURI:

– Ma cca t’hâ’ caputu? Ri ddà… (facendo segnale sempre con la mano).

DON VASTIANU:

– Ri cca, ri dda, ma mô vuoi riri ri unni vienunu sti ballerini?

DON TURI:

– Ora m’aju ’rriurdatu, vienunu râ Bielorussa.

DON VASTIANU:

– Comuuuuuuu, râ barbabiettila russa?

DON TURI:

– Rê paisi ri l’esti!

DON VASTIANU:

– E comu su’ (con occhi e voce soave).

DON TURI:

– Aaah, comu su’! Beddi! beddi!… Luonghi e scilati! Anu ddi carni ianchi comu ’u latti e biunnu comu ’u meli.

DON VASTIANU:

– ’U sai, tu si nu bravu carusu, â fini mi stai macari piaciennu, no ddu riscrazziatu ri ma figghiu!

(DON VASTIANU riprende la sua flemma, e ..)

DON VASTIANU:

– Allura fammi virrî sti cunti, latruni.

DON TURI:

– Na tri anni ’a tinuta rô Cuozzu Principi ha fruttatu 5000 lire, ’u 30% in ciù rê passati annati.

DON VASTIANU:

– Sì, ci criru, pirchì ddu riscrazziatu di Ghilormu, mi futtìa râ matina â sira… Si viri ca ancora tu, mi futti sulu ’a matina.

DON TURI:

DON VASTIANU iu nun vi futtu, pirchì ma ta luvatu rô mienzu â strata e iu sugnu ’n carusu rricunuscenti…..

(DON VASTIANU, per non sentirsi perduto, impreca).

DON VASTIANU:

– Allura mi futti rê setti all’uottu, ma mi futti!

(Nel contempo trasi RONNA CIUZZA)

RONNA CIUZZA:

– Bonasira Turi.

DON TURI (si inchina e baciamano):

– Voscenza ssabbe-nerica, RONNA CIUZZA. Comu siti elecanti, pariti na carusa ri vint’anni! Miatiddu DON VASTIANU, ca avi ’na muggheri bedda e sperta, ru’ cosi ca raramente caminanu ansiemi.

DON VASTIANU:

– A tia carusu, finiemula ccu sti salamallicchi, pigghiti ’a strada i ravanti e vvatinni!

RONNA CIUZZA:

– Cchi si streusu, senza razia e ragghiuni! A ’n carusu i chistu, rucatu e gintili, cosa si ci putissi niari.

DON VASTIANU:

– Pirchì nun ci runi a ta figghia?

(RONNA CIUZZA diventa rossa, abbassa la testa e fa capolino come se avesse trovato un nervo scoperto)

RONNA CIUZZA:

– Pirchì nun ti piacissi? Nun ti piacissi!… È nu beddu carusu, iautu, scilatu, pari nu ddiu o cantu a ta figghia… ’na ccoppia ’ccussì facissi ’mmiria ê muorti!

DON VASTIANU:

– Ma Ciuzza, cchi bbuoi riri?! Cchi ssî ’a ruffiana ri ta figghia o ri Turi! Riscrazziata, cchi pensieri hai.

(DON TURI prova un po’ di vergogna, trattandosi di un discorso che gli interessa).

DON TURI

(con molta reverenza e rispetto saluta prima DON VASTIANU e poi con baciamani donna Ciuzza): – Voscenza ssabbenerica DON VASTIANU… Voscenza ssabbenerica RONNA CIUZZA (con baciamano).

DON VASTIANU:

– A tia, a tia.

RONNA CIUZZA:

– A tia, a tia, figghiu miu!

(Si chiude la porta, restano solo nella stanza DON VASTIANU e RONNA CIUZZA)

DON VASTIANU:

– Unn’è ’u ta figghiu, ddu sfasulatu, nullafacenti, tintu e tintu, dda cosa ca nun servi!… Pensa sulu ê machini e i fimmini… Cuannu ’u metti tanticcia ri gghiurizziu, su riscrazziatu, s’anâ manciari i cani, mi costa n’uocciu râ testa….

RONNA CIUZZA:

– Sî sempri ’u solutu, ci l’hai sempri ccu ddu carusu, ’u malattratti… Ancora nun ci ha cuagghiatu ’a murudda.

DON VASTIANU:

– Si ’a ricotta ci hâ’ cuagghiari, o riscrazziatu, ’a murudda no… CUSTANZA, chidda sì ca è ’na figghia r’oru! Figghia nartata, tutta a mia assumigghia! ’U riscrazziatu a tia!

(Entra CUSTANZA)

CUSTANZA:

– Ciao papino! Ciao mammina! Ho visto uscire Turi…

RONNA CIUZZA:

– Zittiti tu, CUSTANZA e pensa â’ffari tuoi.

DON VASTIANU:

– Falla parrari ’a carusa, falla parrari.

RONNA CIUZZA:

– Cca ddiri, nunn’avi nenti i riri, nunn’avi nenti i riri (e se ne va).

(Entra MICALIZZIO, vestito alla moda con pantaloni corti, larghe scarpe, doppio colore, giacca e fiocco coccarda papillon).

MICALIZZIO:

– Ciao papà, ciao CUSTANZA. Cc’aviti, ca siti accussì seri.

DON VASTIANU:

– Arrivau, pari nu buffuni! Riscrazziatu, comu t’ha cumminatu, pari nu claun, accussì ti manci i rinari miei? Iu travagghiu e tu fai spinni-spanni… t’avia sciogghiri ’u viddicu cuannu nascisti.

CUSTANZA:

– Papino, MICALIZZIO, stasera deve andare allo spettacolo rô tabarin.

DON VASTIANU:

– Certu, machini e tabarin, manca sulu ’u casinu… botta r’acitu, nun mi fari sbagghiari a parrari.

MICALIZZIO:

– Papà, agghia canusciutu ’na bedda fimmina, ballerina di prima fila, canta… eni ’n metru e 75, bedda, bionda, ccu l’uocci azzurri… pari ’na dea: è ’na maronna.

(Entra la mamma)

RONNA CIUZZA:

– Vastianu, talìa, talìa cchi carusi c’aviemu, su’ beddi comu ’u suli… talìa: Micalizziu pari ’na statua greca, CUSTANZA pari ’na fimmina, ’u sai chidda ca vistimu no film, ca ntravaccava ’u cavaddu, come si rici… ci l’aiu ampizzu a lincua, comi si rici …

DON VASTIANU:

– Ma cchi ddici Ciuzza, amâ crisciutu, veru è, la bella e la bestia… Bestia e riscrazziatu, streusu, ’gnuranti e muccalapuna… Chistu è ta figghiu, ri sicuru, cuannu nasciu ô spitali n’appuru a scanciari… chistu nun po’ esseri figghiu miu, sbagghiu ci fu!…

RONNA CIUZZA (lo interrompe con austerità):

– Ora m’ha vinutu ’a parola: germania… germanica… si germa-nica.

DON VASTIANU:

– Finiscila, itavinni i cca, itavinni e lassatimi sulu!

FINE PRIMO ATTO

Secondo Atto

(DON VASTIANU discute con PIPPINU, amico suo).

DON VASTIANU:

PIPPINU, ma cchi bellu spettaculu! Tutti ddi fimmini ccô culu i fora, ca ballaunu… Chissi su’ i fimmini, fimmini ri classi!

PIPPINU:

– Vastianu, certu ’na vota ogni tantu ’na gnalliria ci voli, pirchì niautri, ca oramai siemu fora i naca, ’na vota ogni tantu ni faciemu l’uocci.

DON VASTIANU:

– Ma cchi uocci e uocci, iu ancora ma sientu, sugnu ancora comu cuannu avia vint’anni (si alza e comincia a saltare su un piede): viri, viri, ancora iu ccià fazzu! (Un po’ di fiatone).

PIPPINU:

– Sì, ma ha’ vistu ca ti vinni a sciatatina: Vastianu, sî viecciu!!!

DON VASTIANU (si avvicina con fare positivo ed a bassa voce):

PIPPINU, PIPPINU, ccô ciuraru, ci agghia mannatu

’n mazzu ri rosi a ’na ballarina: aaah, s’avissi vint’anni, facissi faiddi!… Anmeci, ddu ma figghiazzu, rormi, rormi, rormi!… Riscrazziatu iddu e cu ’u misi nta sta terra…

PIPPINU:

– Lassa stari a ta figghiu!… E se ti rispunni? Cchi fai? Comu fai, comu fai, cci ’ddumi ’a cannila?!

DON VASTIANU:

PIPPINU, ’u sacciu iu, cchi ci facissi, ci facissi virrî ’u mecciu …

PIPPINU:

– Finiscila, Vastianu, tu ci puoi addumari sulu i cannili! Ormai tu sî ’ccussì pigghiatu ri stadda, ca ppi smuviriti rô liettu ci voli ’u caterpillar, anzi l’alicottu-ru, cchi ddicu… l’aeroplanu, chiddu rê miricani…

DON VASTIANU

(molto martoriato, non mostra più quella arroganza): – Sì, sì, sì PIPPINU… iu cuannu parru, schierzu, all’età nostra, ormai… all’Etna ci putiemu iri ’na vota ’a sumana, cchi ddicu… ’na vota ô misi, fuorsi ’na vota l’annu…

(Entra Ciuzza)

RONNA CIUZZA:

– All’Etna, tu ci isti l’utima vota 18 anni fa, tô scurdasti?

PIPPINU:

– Ah, ah, ah, ah… ha’ vistu Vastianu, ’a vucca râ virità!… Accapaci ca mancu ’a strada ti rriuordi!

DON VASTIANU (riprende l’arroganza e la vitalità):

– Riscrazziata, ’gnurantuna, ca se nunn’avissi statu ppi mmia, putieutu fari i filini, e tô putieutu salari nô varrili comu aulivi… Cchi ci fai ’ccapiri a PIPPINU?

PIPPINU (incalza):

– I fimmini sunu sempri ’a ucca râ virità e mai râ minzogna.

RONNA CIUZZA:

– Veru è, veru è! (ancora non si è resa conto del doppio senso).

DON VASTIANU:

– Ancora siècuti, ancora siècuti… e tu PIPPINU ci stai bagnannu ’u pani… e pacienza, pacienza!… PIPPINU, lassamu stari tutti sti ciacciri e canniscia, iu se mi spusassi n’autra vota, mi maritassi una ri chissa! (detto davanti alla moglie).

RONNA CIUZZA:

– A cuè ca ti spusassutu? Vieni cca, ca se ’u rici n’autra vota, pigghiu ’n vastuni e tô squagghiu nâ testa, anzi tô rumpu a milli pizzuddi nâ testa e ppuoi tô fazzu cogghiri cca lingua, brutta bestia, animali…

(Vastianu, vista la reazione di Ciuzza, così pesante e violenta, di cuore, si fa piccolo piccolo. Anche Peppino indietreggia qualche passo, ha paura che voli davvero qualche ceffone).

(Vastianu tenta di recuperare la situazione).

DON VASTIANU:

– Ma cc’ha’ caputu, ma cc’ha’ caputu! Ha’ vistu cuantu si streusa e facchina?… Ccâ caputu: agghia rittu, se avissi vint’anni, chissa fussi ’a fimmina ca mi spusassi; cchi cc’è offesa per caso, agghiu tuccatu la tua suscettibilità? Agghiu tuccatu la tua onorabilità, le tue origgini?… Certu, tu hai ’na riscennenza rê principi rê munnizzari!… Infatti ’u stemma tuou era ’a scupa e ’a palitta, ta patri avia ’na carruzzedda e ddu cruveddi…, che nobbiltà!

PIPPINU:

– Avanti, finiemacilla, finiemacilla!… Ciau Vastianu, ciau Ciuzza.

DON VASTIANU:

– Salutamu, PIPPINU!

RONNA CIUZZA:

– Ciau, PIPPINU!

(Ciuzza con tono molto serio, cerca di introdurre una discussione alquanto seria, e non riesce a trovare le parole, perché la questione è molto, ma molto seria)

RONNA CIUZZA:

– Allura Vastianieddu, t’ha passatu ssa bbili? Cchi bbuoi fari, vint’anni si anu ’na vota sulu (si avvicina con tono di gatta); t’arriuordi cuannu ni ficimu dda gita nê monichi a ’Cireali?

DON VASTIANU:

– Sì, sì, m’arriuordu…

RONNA CIUZZA:

– Ca ni taliaumu ntall’uocci e scum-pariemmu ppi ddu’ uri, e ma patri e ’u parrucu ca ni circaunu, t’orriuordi?… ca ni misimu nta ’na stanza ri ’na monica ca era sciuta?

DON VASTIANU (tutto allegro):

– Ca certu, babba, ca mô rriuordu: certu, chissi erunu tiempi; si trippava, si trippava supra ’n filu ri rasolu… Beddi tiempi!

RONNA CIUZZA:

– E ppuoi n’autra vota, cuannu fuommu na cummari ri Bronti…

DON VASTIANU:

– Sì, sì, ma ssa vota iu supraiai ’u limiti ri l’uommini: 7 e ppuoi 7!

RONNA CIUZZA (ammicca e sbatte la testa):

– Cala!

DON VASTIANU:

– 6 e basta!

RONNA CIUZZA:

– Cala…

DON VASTIANU:

– 5 e basta cciù!

RONNA CIUZZA:

– Cala, cala…

DON VASTIANU:

– 4 e buonu cciù!

RONNA CIUZZA:

– Cala, cala…

DON VASTIANU:

– 3 e finiemula cca!

RONNA CIUZZA:

– Cala, cala…

DON VASTIANU:

– 2 e stamu fermi!

RONNA CIUZZA:

– Cala, cala…

DON VASTIANU:

– 1 e lassàmila cca.

RONNA CIUZZA:

– Cala, cala…

DON VASTIANU:

– Ma cchi ficimu, ni taliaumu nall’uocci?

RONNA CIUZZA:

– Sì! sì, sì, sì…

(Tutti e due ridono e ristabiliscono la serenità della situazione).

RONNA CIUZZA:

– Vastianu, t’aju hâ ddiri ’na cosa.

DON VASTIANU:

– Tutti sti furriuoli ca stai faciennu… e parra! Cchi è ’u fattu? Ti siervunu rinari? E cca razzia ri Ddiu occa cosa cci aviemu.

RONNA CIUZZA:

– No, no, è ’na cosa ’mpurtanti, riguarda CUSTANZA, nostra figghia…

DON VASTIANU:

– Cchi cc’è, cchi cc’è? Cca successu a figghia mia CUSTANZA, figghia rô ma cori, specciu miu! Parra riscrazziata, parra…

RONNA CIUZZA:

– E nun fari accussì, è ’na cosa bella… ’na cosa ca ora ti fa ’rricriari.

DON VASTIANU:

– Parra! … Parra, parra!

RONNA CIUZZA:

– E va beni, CUSTANZA è ’nnammurata…

DON VASTIANU (fa un sospiro di sollievo, aspettava qualche brutta notizia …):

– Ohhhhhh! Era ura!… Finarmente ’a figghia mia cumincia a ddivintari fimmina!… Cchi gghioia, cchi gghioia, cchi gghioia; chissa è ’na carusa ca mi runa tanta soddisfazzioni!… Tutta a sa patri assumigghia, tutta a sa patri assumigghia!

RONNA CIUZZA:

– Allura, Vastianu, sî filici, sî cuntentu?

DON VASTIANU:

– Sì, sì…, e ora rimmi, ccu cu s’ha fattu zita? Ccu ccui, cu è ’u ma ennuru… è ppi casu ’u figghiu rô nutaru? o ’u figghiu rô farmacista? o ’u figghiu rô baruni pinna?

RONNA CIUZZA:

– È nu bravu carusu, beddu, luongu, ccu ’na forza ca pari ’n liuni!

DON VASTIANU:

– E dimmillu, e dimmillu!

RONNA CIUZZA:

– E va beni, tô ricu… è Turi! È ’u tuou ’mministraturi!

(Cala il silenzio. DON VASTIANU si trasforma tutto nella faccia, fa smorfie, gira la testa e il collo, sembra che gli abbia preso un colpo apoplettico, tutto si stira, allunga le gambe, rimane rigido).

DON VASTIANU:

– Ah! ah, ah, ah…

RONNA CIUZZA (si spaventa a morte, alza le mani e se li mette in testa):

– Vastianu, Vastianu, Vastianu, parra, parra! VANNINA, VANNINA, porta nu bicchieri ri acqua!

VANNINA (entra con gran velocità):

– Cchi fu, cchi fu!

RONNA CIUZZA:

– Subbutu pigghia nu bicchieri ri acqua, subbutu!

(VANNINA corre e ritorna con un bicchiere di acqua)

RONNA CIUZZA (imbocca l’acqua a Vastianu):

– Vastianu, Vastianieddu, Vastianieddu! (e lo smuove).

VANNINA (con il gesto della mano, in segno di morte):

– Si nni ju!

DON VASTIANU (con la mano penzoloni fa le corna, poi rinviene):

– Ohhh, ohhhh,… ancora sugnu cca!!! Sugnu riscrazziatu, sugnu riscrazziatu! E viautri siti ’a rruvina mia!

RONNA CIUZZA:

– Comu ti sienti, comu ti sienti!

DON VASTIANU:

– Bbuonu, bbuonu, ma itavinni fora, fora di ccà.

(Cala il sipario o si spengono le luci)

Suonano alla porta

VANNINA:

DON VASTIANU, DON VASTIANU, cc’è ’u cuman-nanti rê guardi, ’u fazzu trasiri? Vi sintiti?

DON VASTIANU:

– Tu cciù riscrazziata ri l’autri sî! Fallu accumudari.

COMANDANTE (appena entra, si mette sull’attenti):

– Ssabbenarica, DON VASTIANU!

DON VASTIANU:

– A tia, a tia… accomodati!

COMANDANTE (si toglie il cappello e si siede):

– Le nostre famiglie, e in particolare cca bonarmuzza rô ma patri, c’era un legame più che fraterno, un legame che andava oltre l’amicizia: noi ci sentiamo della vostra famiglia… La famiglia di DON VASTIANU Cuppulidda è stata sempre la nostra famiglia, ed è stata sempre molto vicina nei momenti di buona e cattiva sorte.

DON VASTIANU (sottovoce):

– Ma cchi bboli chistu… bohhh! Sintiemu…

COMANDANTE:

– Io ricordo quando mio padre ebbe bisogno, dopo quel fallimento, l’unico che aiutò mio padre fu solamente DON VASTIANU.

DON VASTIANU (sempre sottovoce):

– Ma unni voli arrivari chistu cca, cchi bboli!

COMANDANTE:

– Io e la mia famiglia siamo debitori oggi, domani e sempre.

DON VASTIANU:

– Ti ringrazziu, sî truoppu bbuonu, ta patri era nu galantuomu e i galantuomini a casa mia su’ i patruni! Ti ringrazziu! Tu sî dignu rô ta patri, ppô ta patri e ’na soddi-sfazzione aviri ’n figghiu comu a tia… … Invece ’u miu, ddu riscrazziatu, senza murudda e schina dorsali, ’u sai, ancora rormi… Ma rimmi, a cosa devo ’a ta visita?

COMANDANTE:

– Nenti, DON VASTIANU, ’na cosa ca nunn’avi ‘mpurtanza… ’na cosa ri nenti… ma io ve la debbo dire, perché domani mi potreste dire e rimpro-verare, “perché non me lo hai detto a tempo e luogo”?

DON VASTIANU:

– Hai ragghiuni, ma rimmi cchi è ’u fattu, ma misu a ’ngubierbiu… rimmi, rimmi.

COMANDANTE:

DON VASTIANU, ho visto vostro figlio MICALIZZIO, l’altra sera… con una ballerina della Bielorussia, da soli…, una bella ragazza, veramente bella! Vostro figlio ha gusti sopraffini… Ma nun si sa mai, cosa può succedere con questi ragazzi di questi tempi… Un genitore si rompe la schiena tutta la vita a lavorare, e poi i figli, la prima ballerina che incontrano la sposano, nuda e cruda! Non so se mi capite…

DON VASTIANU

(a sentire la cosa, sorride, ma non se ne fa accorgere: è soddisfatto che il figlio ha rimorchiato una ballerina, ma non lo può far vedere, fa tutta la scena, e si mette una mano in testa):  – N’autra riscrazzia, n’autra riscrazzia!… … Ci mancava ’a ballarina a casa mia, Micalizziu è ’n carusu ca peni mi n’ha ddatu cuantu ’u Signuri bbuonu cciù!… Appena ’u truovu, ’u ’mmazzu, iu mô lievu rô mienzu! … Ci tagghiu i canarini, riscrazziatu! Ô puostu rô travagghiu, va nê tabarin… Chissu mi porta â rruvina… ma iu cchi mi fazzu ruvinari ri nu scimunitu?

COMANDANTE:

DON VASTIANU, nunn’ha pigghiati accussì caura…, sono cose dei ragazzi…, niente di strano, è semplicemente una cotta!

DON VASTIANU:

Comeèèè, cotta!

COMANDANTE:

– Ma cosa avete capito, il ragazzo è infatuato!

DON VASTIANU:

– Comu? È ’nfartuato? Ci fa mali ’u cori?

COMANDANTE:

– No, no, non capite le parole (e spiega): il ragazzo, essendo al primo amore, in questo momento gli ormoni stanno circolando nel sangue, e creano tutto uno scombussolamento, che si chiama amore…

DON VASTIANU:

– Ma cchi mi stati riciennu, amuri, e amuri rê rivetta: è cretinu e scimunitu, è a rruvina mia!

(Sempre con il sorriso sulle labbra).

COMANDANTE:

– Mi state facendo venire il rimorso che vi ho dato la notizia. Non vi preoccupate, sono cose passeggere, di poco conto, cosi rê picciriddi.

DON VASTIANU:

– Ti ringrazziu di aviri ratu sta notizzia, sta cattiva notizzia, ti ringrazziu.

Il COMANDANTE se ne va e chiude la porta. Vastianu resta solo e non sa se piangere o se ridere. Dopo quasi un attimo, rientra il COMANDANTE.

COMANDANTE:

DON VASTIANU, non vi ho detto tutta la verità: MICALIZZIO la vuole sposare! (e se ne va).

DON VASTIANU ancora una volta rimane più interdetto che mai; sospira profondamente, si gratta la testa, si gratta le caviglie, si gratta le spalle, smorfia tutto.

Si alza, cammina, fa due passi avanti, ritorna e si siede, si alza, fa altri due passi.

DON VASTIANU:

– Cchi fazzu! Mê rugnu ora nâ facci o rumani?!

Si chiude la scena.

Secondo Atto

DON VASTIANU seduto nel divano che legge il giornale, donna Ciuzza con il telaio che fa il ricamo. silenzio di tomba.

Vastianu tutto si rumina, si rumina a destra, a sinistra, si alza, apre un cassetto, cerca qualcosa e non la trova, apre un altro cassetto, lo chiude subito. Si siede. Ciuzza impassibile.

RONNA CIUZZA:

– Cchi cc’è Vastianu?… Pari nirvusu, ha’ fattu ’na diggestioni tinta… pari ca cc’hai ’n matruni.

DON VASTIANU:

– Sì, cche cosi fitusi ca mi fai manciari… pisci fitusu, frittu nta ddu ogghiu rancidu…

RONNA CIUZZA:

– Ma cchi ddici, cchi ddici!… ddi cuattro coccia ri masculinu erunu vivi, e l’uogghiu era chiddu tuou, extravergine.

DON VASTIANU:

– Sì, come a tia, vergini ri pinsieru e di ragghiuni!

RONNA CIUZZA:

– Fighhiu ri buttana! Cu ti sientu tu? ’u sai ri cu si figghiu?… ’u nobbili, ’u signurinu … ’u ma patri era munnizzaru, ma tu, ’u canuscisti ’u tuou?

DON VASTIANU:

– Iu ti luvai a mienzu a strata.

RONNA CIUZZA:

– E tu ti spacchiavi ccu mia, pirchì iu, ai miei tiempi, mi facia taliari e tu ’u sai.

(Vastianu non sa cosa dire, è confuso.

Entra VANNINA, si avvicina a RONNA CIUZZA e parla sottovoce)

VANNINA:

RONNA CIUZZA, RONNA CIUZZA, ci sunu fora i carusi, MICALIZZIO e ’a zzita.

RONNA CIUZZA:

– Falli trasiri, n’ ti prioccupari.

VANNINA:

– Accomodatevi, signurinu MICALIZZIO, ca vuostru patri vi ricivi.

(Entra MICALIZZIO e la ballerina)

MICALIZZIO:

– Ciao mamma! (e la bacia). Ciao papà! (e s’avvicina per baciarlo. Vastianu prima si allontana, e poi cede). Papà, questa è OLGA, la mia zita. Chista è ’a carusa ca iu mi vuogghiu spusari! … Ci amiamo, ci vogliamo bene.

(Ciuzza è contenta, sorride, Vastianu non fa nessuna reazione, ma è incredulo, guarda la ragazza, la squadra tutta dal basso verso l’alto e dall’alto verso il basso)

OLGA:

– Grazie, pappa vastano, per le rose che tu mi hai mandato. E’ stato un pensiero gentile, l’ho apprezzato molto, visto che tuo figlio pensa sempre una cosa, e non pensa a queste cose gentili.

Grazie dell’anello… tu sì, pappa vastano, che sei un uomo vero!

RONNA CIUZZA (lo guarda con disprezzo e seriosa):

– Talìa, talìa, ’u lupu perdi ’u pilu ma no ’u vizziu.

MICALIZZIO:

– Che significa, mamma!

RONNA CIUZZA:

– Zittiti tu, ca sî ccu ddu fattu, bestia matricolata!

OLGA (si avvicina a Vastianu e lo bacia in fronte):

– Grazie pappa vastano, pappa vastano!

MICALIZZIO:

– Cchi sugnu cuntentu, cchi sugnu cuntentu!

RONNA CIUZZA:

– Figghi miei assittativi, assittativi, chista è casa vostra. E tu, MICALIZZIO, pighhia ssu scialli e metticcillu supra ê cosci ri sta carusa.

(MICALIZZIO prende lo scialle e ricopre le gambe di OLGA)

(Entra VANNINA)

VANNINA:

RONNA CIUZZA, ci sunu TURI e CUSTANZA, puonu trasiri?

RONNA CIUZZA:

– Sì, sì, falli trasiri.

(Entrano CUSTANZA e TURI)

CUSTANZA (subito corre verso il papà):

– Ciao papino! Ciao papino, … sono innamorata di TURI!

DON VASTIANU:

– Figghia mia, i patri su’ cuntenti cuannu i figghi su’ cuntenti, e cuannu i figghi su’ cuntenti, vordiri ca occa cosa ri sustanza c’è.

Ma ’n cuntu è ’u passatiempu, ’n cuntu è a vita! Se viautri atâ scigghiutu sti cumpagni ri vita, iu cc’agghia ddiri, vi biniriciu!

A tia, TURI, ta raccumannu, stu ciuri: trattulu bbuonu e nun ci fari mancari nenti, pirchì i cunti t’hâ ffari sempri ccu mia e stavota su autri cunti!

Nun ti scurdari stu patri e sta matri pirchì tu i canusci e iu no: ’u bbeni porta bbeni, amuri porta amuri, ora nun mi puoi futtiri cciù.

A tia, OLGA, ta raccumannu stu carusu, spiramu ca ci cuagghia ’a murudda: è nu bravu carusu, ma ancora senza sensu e firmizza. A tia ’u compitu ri fallu uommunu sutta tutti i punti ri vista.

A tia, Ciuzza, ca parulazzi ti n’agghia rittu a bbuonu cciù, fimmina prizziusa, valenti matri valurusa. Sulu tu ha’ pututu cummattiri ccu mmia e cchê ta figghi, ha’ avutu ’na pacienza e ha’ purtatu avanti sta famigghia â bbona sorte e ddi chistu ti sugnu riconoscenti.

Ma dduoppu tutti sti cosi belli ca v’agghia rittu, ciuriemu sta cummegghia, pirchì ’a gghenti si na n’âgghjri a casa!…

Fine