’A minzogna

Commedia in atto unico

GIUSEPPE PULINO

Anno 2000

Personaggi

CARMILINA’A COSCI IANCHI

ZEDDA

‘NZINA

PIPPINU

VICIENZU

U PUSTIERI

Prefazione

Le protagoniste, Zedda, Nzina e Carmilina, sono vicine di casa. Due sposate e una zitella. Una non riesce ad avere figli e per coprire la sua malattia dice “la menzogna” alle sue vicine, facendo credere che il malato sia il marito. Tra qui pro quo e gesti di “amicizia”, il malinteso causa situazioni un po’ imbarazzanti.

Atto Unico

Le tre donne ramazzano l’ambiente antistante la propria porta, guardandosi, ma senza aprir bocca.

ZEDDA canta «Comu si li cugghierru li beddi pira»

ZEDDA

Bongiorno, CARMILINA!

CARMILINA

Ouh ZEDDA, stamatina ci l’hai tranti?

ZEDDA

Iu sempri agghia avutu tranti, ri matina, ri sira, ri notti. Sempri!

Esce ‘NZINA con la scopa

‘NZINA

Carusi, viru, ca cuminciati ri matina a pizziliarivi, comu ru’ iaddini nô puddaru… e finitila ’na bbona vota.

CARMILINA

Ppi mmia ’a cosa è ciusa, eni sempri ZEDDA ca cumincia, ca idda ci l’avi tranti…, e ppuoi vulissi sapiri cchi cci avi tranti. Boh! boh!

‘NZINA

’A catina. Cca caputu! ’A catina.

ZEDDA

Viri CARMILINA, ‘NZINA eni ’na carusa ccô siensu. Tu ’nveci si ’na pinnonna.

CARMILINA

A tia nun ti poli paci, pirchì iu m’ha spusai e tu no.

ZEDDA

Ma cchi ddici, iu mariti n’avissi a cintinara! Sugnu iu ca nun m’agghia vulutu spusari; sulu chistu.

‘NZINA

Veru è: ZEDDA ha avutu tanti spasimanti, ma ’u stiddazzu, cchi ddicu, ’a ricotta nunn’ha cuagghiatu.

CARMILINA

Ci mancava ’u cuagghiu?

ZEDDA

’A viri comu eni pizzuta; eni ’na zzaffraca, ’na liesina, ma nun ti preoccupari ca occa gghiornu tâ riennu!

‘NZINA

Finitila, o vi jettu ’na vagghila ri acqua caura.

Attimo di silenzio. Le donne continuano a scopare, senza dare alcuna importanza all’altra.

‘NZINA

CARMILINA, CARMILINA, si rici nô paisi ca si ’ncinta. Veru è?

CARMILINA

I malilincui, i malilincui… Ancora è prestu, prima VICIENZU hâ’ truvari nu travagghiu ppô sa rangu! Comu si prisenta ô sa figghiu, cche manu lurdi e caddusi?

ZEDDA, con molto garbo e pian piano, per non irretire CARMILINA, perché la cosa che deve chiedere è pesante

ZEDDA

Nunn’è, CARMILINA, ca si mula? Rô matri-moniu ana passatu setti misi e ancora nenti! … Cuncittina a manciauredda, mancu passarru 40 jorna ca subbutu allippau.

CARMILINA

Nui siemu intelligenti! Sapiemu fare l’amore!… N’ama ’ccattatu nu libru ca ni spiega comu amâ ffari ppi nunn’allippari; no comu a viautri paisani! ’N cuorpo e tira, eggh jnciti ’a casata ri figghi… Nui siemu cittadini, sturiamu comu fari ppi nun fari figghi!

ZEDDA  (a voce bassa, sente solo lei)

Nun futtunu.

CARMILINA

Cca rittu?

ZEDDA

No nenti.

‘NZINA

M’ha’ fari legghiri ssu libru, accussi iu e ’u ma maritu ’a sira prima ri rormiri nô sturiamu, pirchì siemu scantati… gghià n’aviemu cuattru figghi… se cuntinuamu accussi faciemu ’na squadra ri palluni!

CARMILINA

Certu ca tô rugnu, ma hâ’ stari attenti ca nun vi fa affettu ô cuntrariu.

‘NZINA

Ma cchi ddici CARMILINA, a mmia m’allippa ccô sulu sciauru!… Cchi sugnu riscrazziata, cchi natura!… Currauzzu ’u nicu, se sapissuvu, pari ca vinni i l’ariu.

ZEDDA

Certu, ppi virtù rô Spiritu Santu, o rô spiritu ri cumpari PIPPINU!

‘NZINA

Chiddu riscrazziatu malanova, ogni bota mi rici, uottu e una novi a ’n Palermu ni viriemu!

ZEDDA

E cchi significa?!

‘NZINA

Cchi significa, cchi significa! Significa, ca… abbiamu ca luci!

ZEDDA

Ma mô vuoi spiecari cchi significa, o nun mô puoi riri?

‘NZINA

E comu fazzu a spiecaratillu! Significa, ca cuannu eni l’ura, si accussì ’u capisci, nun ci leva manu, ianzi, abbìa, abbìa, abbìa…

CARMILINA

Ha’ vistu ZEDDA, ca nun capisci nenti, iu agghia caputu, tu no pirchì sî ancora ’na muccarusa, picciridda ri siensu.

ZEDDA

Talìa sti rui cchi ssu’ beddi, mi pigghiunu macari ppô culu!… Ora vô fazzu abbirri iu, appena veni ’mpari PIPPINU cc’ha ricu a iddu ’a storia e mâ fazzu spiecari ppi filu e ppi segnu… I masculi sunu cciù gintili rê fimmini!

CARMILINA

Certu, ca ’mpari PIPPINU tô pò spiecari cca ’ccittera calata!

‘NZINA

PIPPINU ’u miu, mai e ppuoi mai parrassi ri sti cosi!… È ’ccussi ciusu, ca stuta macari a luci.

ZEDDA

E allura mô fazzu spiecari ri VICIENZU, ca ’ncora è friscu.

CARMILINA

VICIENZU? Mai e ppuoi mai facissi ’na cosa ri chissa! A malappena si spogghia ravanti i mia… si cagghia… viri se parrassi ri sti cosi lurdi.

ZEDDA

Ma pirchì su’ cosi lurdi? A mmia m’ana rittu ca ianzi prima una s’hâ lavari.

‘NZINA

ZEDDA, sî tanta sperta, ma mi pari ca na sti cosi sî ’na scimunita, ’na gnuranti, ’na zaurda… ’nsumma, una ca nun capisci nenti! Ora capisciu pirchì sina ar ora nun t’ha’ maritatu… sî ccu l’uocci ciusi!

ZEDDA si sente colpita nel suo intimo, non sa come uscire dalla situazione, dove lei sta dimostrando di essere veramente ignorante.

CARMILINA

E va beni! Ti fazzu n’esempiu: ’u Mun-gibieddu, scanciu ri tinirisi ’a lava ntô stomucu, ’nveci ’a etta i fora.

ZEDDA non potendo ancora continuare la discussione, fa finta di aver capito.

ZEDDA

Ho capito, ora sì c’agghia caputu! E cchi ci vulìa tantu! Matri mia, tuttu chistu era… ora capisciu pirchì CARMILINA è ancora accussì, VICIENZU si teni ’a lava ntâ panza.

Una risata da parte di tutte e tre chiude la faccenda.

Si abbassano le luci

Si accendono le luci.

ZEDDA e CARMILINA sono sedute ciascuna, avanti la loro porta. Dalla parte opposta, a passo svelto, CARMILINA e Vincenzo, a malappena salutano, e si infilano nella loro casa, con un atteggiamento molto riservato.

‘NZINA

ZEDDA, ZEDDA! Ma cchi sta succiriennu, ha’ vistu comu su’ gghiarni na facci! Ma se cc’assuccirutu, cosi pisanti, malatiei!

ZEDDA

Macari a mmia, m’ana parutu assai ristrubbati, comu se avissunu avutu ’na risposta tinta, ’na malanova, occa malatia. Ma cui rê rui ci l’avi. Su’ tanti beddi ntâ facci ca si ci puonu sparari i pospiri i lignu; certu è ’na custioni, anu occa cosa ppê manu truoppu rossa… ’na cosa pisanti.

‘NZINA

Ora CARMILINA nesci fora e circamu ri sapiri ’a storia comu eni; n’ si sapi mai aviss’aviri bisuognu, una è a disposizzioni; sai, ni sti casi, amicu vali cciassai rê sordi… ’na paro-la ri cunfuortu, n’ cunsigghiu… ansumma, amâ sapiri!

ZEDDA

Bbiii, ca certu, una si metti a disposizzioni! Certu, se fussi malata CARMILINA, una ci facissi ’u manciari a VICIENZU, ci lavassi ddi cuaddru rrubbicieddi, ci scupassi ’a casa, ansumma una ci rassi ’na manu r’aiutu.

‘NZINA

Chistu se fussi malata CARMILINA, ma se è malatu VICIENZU, niautri cchi putissimu fari?! Nenti… sulu cunfuortu, e basta. Ma stamu o virrî, a mmia mi pari ca ’u malatu aviss’assiri VICIENZU, mô sientu nall’ossa!

ZEDDA

Tu piensi ca è VICIENZU ’u malatu, a mmia veramente mi pari idda, ppuoi viriemu.

‘NZINA

Sai, iu nun vuogghi ’nfilari ’u nasu ntâ casa ri l’autri, ma sta cosa, prima ca è sira, amâ sapiri…

ZEDDA

Nun sî curiusa, ah… sî curiusa comu ’na scecca! Mancu aspittamu rumani, stasira, pirchì se nun no sapiemu, stasira nun ti puoi pigghiari ’a pinnula!

‘NZINA

Ouh, ppi ccu ma pigghiatu! Iu ’u vogghiu sapiri ppô beni suou, sapiri comu m’agghia dipurtari, no picchì sugnu curiusa! E ppuoi, macari se fussi, cchi ci fussi ri mali!… I cosi s’anâ ddiri, buoni o tinti, tantu prima o ppuoi si sanu!…

ZEDDA

Certu è miegghiu prima ca puoi.

Esce da casa sua CARMILINA, con un atteggiamento sconvolto.

CARMILINA

Ciau carusi!

‘NZINA

CARMILINA, no ppi sapiri i fatti tuoi, ma cca succiurutu? Siti muorti ntâ facci… cca ’a cosa è gravi, cca succiurutu?

ZEDDA

Una nun sapi cchi pinsari, e comu s’hâ’ dipurtari, se nun sapi ’a storia… Certu è n’ mumentu particulari, ’mpurtanti: stagghiu viriennu, cca è ’na cosa ri vita o ri morti? E tu CARMILINA comu stai?

Sî bbona o tinta? Comu sî, bbona o tinta? Comu ti sienti?

‘NZINA

CARMILINA mia, sti cosi capitunu a tutti!… Prima o ppuoi, capitunu a tutti, siemu fatti ri carni e ossa!… ’u munnu furria ’ccussì. Cuannu menu t’aspietti, eccu ’a mala notizzia, «pirchì propria a mmia?», «cc’agghia fattu ri malu?»… È ’a vita!…

Ma tu ti sienti bbona? … Nta facci nun si viri nenti? … Sarà ’na cosa ’nterna? … Ccu n’oprazzioni, passa tuttu… ’n cuorpu ri cutieddu, passanu tutti cosi.

CARMILINA

Iu mi sientu bbona (scoppia a piangere)… Bbona, bbona.

‘NZINA

Ma allura è VICIENZU ’u malatu! Ma cchi cci avi?… Cchi cci avi, cchi cci avi?

ZEDDA

O povuru VICIENZU, accussì beddu e scilatu, ca pari nu ddiu grecu!…

Cchi cc’ha pututu veniri?… Unni ha pigghiatu?… Cu’ ha statu?… Ma pirchì, cchi t’ana rittu?… È ’na cosa rossa?….

CARMILINA

’Na cosa ca mancu iu sacciu spiecari, ’na cosa ca pigghia sulu ê masculi, a niautri fimmini nun ni pò veniri mai!… ’na cosa… boooh, ri unni mi vinni!… Cc’agghia fattu ri mali?!

U Signuri mi castiau, iu sempri ci agghia statu â missa e sempri m’agghia pigghiatu ’a particula!… Cchi mi vinni?

Le donne sentendo questo lamento, si impietosiscono e non sanno come prendere la vicina di casa per stemperare il dolore.

‘NZINA

CARMILINA, una aviri curagghiu, pirchì se nunn’avi curagghiu si pò gghiri a gghittari rô ponti ri Muorica!… Curagghiu, ca ccapaci sarà ’na minciata… ccu tutti sti duttura ca ci sunu… Cca c’è ’u ddiu ’n terra, accapaci ca se truovi nu ddutturi bbuonu, cuattru e cuattruottu ti rizzetta!…

ZEDDA

‘NZINA avi ragghiuni, è cciù veccia ri niautri, avi cciù ’spirienza… S’hâ circari nu ddutturi, nu specialista ppi dda malatia, accussì vi cuitati ’u pinsieri, pirchì ccu nu pinsieri ri chissu piensu ca nun si pò dormiri…

Ma cchi cci avi VICIENZU?

CARMILINA

Ma allura nunn’ha’ caputu nenti!… Avi ’a malatia rê masculi!

ZEDDA

E cchiè ca è?

‘NZINA

Babba, sî sempri ’a solita babba, ca nun capisci nenti!… A malatia rê masculi… Veru CARMILINA?

CARMILINA

Certu è ’na maladdia ca ’ncagghia nâ cosa rê masculi e ppuoi…

‘NZINA

ZEDDA sî sempri ’a solita babba!… Eni ’na maladdia rê masculi … ci ’ncagghia ’a puzzudda a cosa e ppuoi ci cari tutta nta

’na vota… A niautri fimmini nun ni veni pirchì cchi na carrî ca nun nunn’aviemu… picchissu è ’a maladdia rê masculi!

ZEDDA, stralunata, ancora non ha capito se ha capito bene o non ha capito, ma per non fare sempre la solita ignorante tiene il discorso come se avesse compreso tutto.

CARMILINA

Brava ‘NZINA! Tu si ca ha’ caputu tutti cosi, ma nunn’è chissa!… È n’autra cosa, ’ncora cciù pisanti… pisanti cuantu ’na muntagna!

ZEDDA

E cchiè ca è, na cosa ca veni râ luna?

CARMILINA

Peggiu! Se ri unni veni sta maladdia, e ccu ’u sapi!… Su’ maladdiei nuovi, ca ora stanu sciennu fora.

‘NZINA

Su’ comu e ’ntuppatieddi, ca niescinu fora ccô friscu! … Ah sti maladdiei! Ri unni vienunu? Mettunu ’u squetu nê famigghi!… Mancu pena rê sordi ca si spiennunu, i colliri ca unu si pigghia… Pacienza, pacienza CARMILINA! Voddiri c’âggh jri accussì… accussì furrìa ’u munnu, ogghi a tia, rumani a mia (mentre ‘NZINA fa le corna).

L’atmosfera si è un po’ rasserenata, CARMILINA sembra rassegnata.

‘NZINA

Allura, dduoppu tutta sta riscussioni, sta maladdia cchiè ca è ancora nunn’agghia caputu; CARMILINA, mû vuoi spiecari ppi carità?

ZEDDA

Ma comu, rici ca caputu tutti cosi, a mmia mi pigghi ppi ’gnuranti e ppuoi nun sai mancu cchi è sta maladdia? Sî ’na ’gnuranti.

CARMILINA

Carusi, nunn’è chistu ’u mumentu ri sciarriarisi, chista è ’na cosa seria: ora vâ spiecu. (Prende un po’ di fiato, fa mente locale, cerca le parole giuste e via): Allura, chista è ’na maladdia ca capita ê masculi…

‘NZINA

E chistu amâ caputu!

CARMILINA

E ’na maladdia, si ciama… timonetto…, tumonetto, timoretto… nun mâ ’rriuordu precisu comu si ciama, comunque ciamalu comegghiarè, ’ncagghia nta ’na parte rê cosi rê masculi, e nun cê fa funzionari.

‘NZINA

Agghia caputu, nun ci funziona ’a viria, e ri unni piscia.

CARMILINA

Cchi ssî ’gnuranti ‘NZINA, ’a viria nun ci trasi nenti, chidda ci resta sempri…

‘NZINA

E allura, sta maladdia cchi cci ’ncagghia ’u culu?

ZEDDA

‘NZINA, nn’ha’ caputu ca sî ’gnuranti, tu sî cosa sulu ri fari figghi e basta!

CARMILINA

E chistu è ’u bellu, ca ccu sta maladdia nun si puonu fari figghi!

‘NZINA

E cchi ci trasi… se ’a viria è bbona, i figghi si puonu fari.

CARMILINA

E no, cara ‘NZINA, macari ca ’a viria è bbona, se nun funzionunu l’autri cosi, figghi nics, nics.

‘NZINA e ZEDDA sono nel pallone completo

CARMILINA

Allura, accuminciu raccapu: sta maladdia corpisce la parte vascia rê cosi rê masculi, sta maladdia nun fa fari figghi. Ata caputu?

‘NZINA

Sì, agghia caputu: è ’na maladdia ca ’ncagghia ê masculi, va bene!?

CARMILINA

Sì, sì.

‘NZINA

Sta maladdia ’ncagghia ’a parti vascia rê masculi, no ’a viria e mancu ’u culu.

CARMILINA

Brava, stai cuminciannu a capiri ’a storia.

‘NZINA

Sta maladdia nun ci fa carrî a viria.

CARMILINA

Va beni.

‘NZINA (Si guarda attorno per poter capire dove si può annidare questa maledetta malattia, se li no, se la no, allora dove, booh):

Ora agghia caputu!

ZEDDA

Finarmente!

CARMILINA

Brava ‘NZINA, brava!

‘NZINA

Allura, se nunn’è nâ viria, nunn’è nô culu, allura è…

Aspettano tutti con la bocca aperta.

‘NZINA

Nô viddicu!

CARMILINA

Bestia, sî ’na bestia matricolata: ’a maladdia è nê cugghiuna!

Si abbassano le luci.

L’indomani mattina, come di consueto, le donne iniziano la giornata e si spazzano davanti lo spazio antistante la propria porta. ‘NZINA e ZEDDA, si guardano in faccia e con fare professionale scopano: nessuno dei due vuole iniziare la discussione, si temono a vicenda, ecco che

ZEDDA

‘NZINA, iu stanotti nunn’agghia pututu ciurrî uocci! Tutta ’a nuttata a pinsari a CARMILINA e VICIENZU: ci carìu ’u munnu ’n cuoddu!

‘NZINA

Certu ’na riscrazzia ri chissa è ’na malanova ppi tutta ’a vita, n’ama parratu stanotti ccu PIPPINU. E PIPPINU ’u miu, ma spiecatu ca eni na cosa graviiiiii, assai gravi… Pisanti, nun si sa’ unni va a finiri!

ZEDDA

C’è spranza ri morrî?

‘NZINA

No, no!… Spranza ri morrî no, ma ppi ’n masculu ca ci levunu i viertili, è ’na cosa assai tinta.

ZEDDA

Certu, ssi cosi sunu ’mpurtanti, ma a cchi siervunu, ancora iu nunn’agghia caputu.

‘NZINA

Viri, ppuoi t’ha’ fari ripigghiari ri mia, sî ancora carusa, e nun ci ha’ trasutu nâ riscussioni… Comunque, ha’ sapiri, ca è comu ê puorci: sanatu!

ZEDDA

Sanatu!… matruzza mia, ma allura ora hâ’ gghiri nô firraru! Iu agghia vistu sanari i puorci: ccu ’na tinagghia ci tagghiunu i viertili, ppuoi ci jettunu ’n pugnu ri cinniri, e tuttu finisci… Però i vuci ca fa ddu povuru maiali, sunu vuci ri l’autru munnu. Allura accussì ci finisci a VICIENZU?

U ’ncagghjunu, cc’attaccunu i pieri ccu ’na sauletta, ’u jettunu ’n terra, e via… tinagghia e cinniri! Cchi mala sorti!

‘NZINA

ZEDDA, cchi pinsieri ti vienunu, ma cuali firraru e firraru, stu travagghiu si fa ô spitali, nâ sala operatoria, sunu i duttura ca fanu ’u tagghiu. ’Na simana e via.

ZEDDA

A mmia ’u ma patri mi ricia, ca ’a carni rô maiali sanatu, sapi miegghiu, ppi chissu i campagniuoli sananu i puorci, ppi fari ’nsapuriri ’a carni.

‘NZINA

E cchiè ca n’amâ manciari a VICIENZU?!!! Anveci hâ’ ddiri ca ora VICIENZU nunn’è cciù masculu!

ZEDDA  (rimane perplessa)

Comu? comu?… E cc’addi-venta fimmina! Ci crisciunu i minni!

‘NZINA

Ma sta carusa nun capisci nenti! (con tono sufficiente) ora tô spiecu ’na vota ppi sempri.

ZEDDA

E spiecamillu, pirchì stagghiu viriennu ca nunn’agghia caputu nenti.

‘NZINA

Allura, tu ha’ vistu occa bota ’n masculu?

ZEDDA arrossisce, rimane muta, non sa cosa rispondere, però non può far capire che veramente non ha visto un maschio nudo.

ZEDDA  (per non fare brutta figura, ammicca):

Eh, eh, eh, eh, eh (con un sorrisetto sulle labbra).

‘NZINA

Allura, se sai comu è fattu ’n masculu, sai comu è compostu râ parti ri sutta…

ZEDDA  (prende coraggio):

Ma certu, ma certu!

‘NZINA

Oh finarmente, ci siemu!… Beni, ccu ’n cutieddu tagghenti, ’u dutturi, ci tagghia tutta dda pidduzza ri sutta, ’u nnetta beddu precisu, e tuttu è finutu! Ora ti fazzu n’esempiu: ha’ vistu i jatti masculi?

ZEDDA

Certu c’agghia vistu, rô culu ci niesciunu ru’ badduzzi, cchi parunu curiusi, mentri nê cani ci niesciunu râ panza; ppuoi chiddi rô tauru sunu raveru ru’ viertili pinnenti, ca ci scinnunu finu an terra…

Ma scusa, cchi centrunu sti cosi? Chiddi su’ armali, ccu l’uommini nunn’anu nudda cosa a cchi birrî!…

‘NZINA

Figghia mia, sî ancora sana sana, se nun fussi ppi dducazioni, ti facissi abbirrî i fratelli, chiddi rô ma maritu, ma sti cosi nun si puonu fari…

’Nsumma cci anâ tagghiari i fratelli!

ZEDDA

E ppuoi cu sê mancia.

‘NZINA

Ma cchi ssî scimunita! Nun si manciunu ssi cosi, si jettunu e jatti.

ZEDDA

Ma cchi ddici, ma patri chiddi rô maiali o rô tauru se manciava, arrustuti… Avieunu ’n sapuri!

‘NZINA

Nenti, nun c’è nenti ra fari ccu tia, sî ’na pinnonna.

Nel contempo, esce anche CARMILINA con la scopa in mano per ramazzare lo spazio antistante.

CARMILINA

Mi piaci sta riscussioni. È ’ntressanti e ’ntelligenti, ma facitivi affari vuostri, e taliativi no specciu cuantu siti curiusi.

ZEDDA  (con molta ingenuità)

CARMILINA, ‘NZINA m’ha ddittu ca ora ô ta maritu ci tagghianu i fratelli, ma a mmia mi pari ca frati nunn’avi, VICIENZU avi sulu ’na suoru… iu nun ci capii nenti ri sta storia.

CARMILINA

Ma cchi ci vuoi capiri, su’ cosi ca a tia nun ti ‘ntressanu… su’ cosi privati, pessonali, cchi ddicu, strittamente pessonali… Pensa ca ’u ddutturi mancu a mmia mô vulia riri, sulu ô ma maritu.

‘NZINA (appoggia la tesi di CARMILINA):

Certu su’ cosi stritti, pessonali, ca nuddu hâ’ sapiri, pirchì se si sapi nô paisi, cchi mala fiura… Pensa n’uommunu senza fratelli!

ZEDDA

È figghiu unucu, e basta!

CARMILINA        (ride per la battuta):

ZEDDA, ma cci sî o cci fai? Ti pari c’agghia caputu!

‘NZINA

CARMILINA, viri ca nunn’ha caputu nenti. Se cchi penza ca cci anâ tagghiari!

CARMILINA        (cerca di spiegare la cosa, visto che stamattina, se la ridono):

Allura, ZEDDA, ci l’hai prisenti, nu vermi, ’a bucamba?

ZEDDA

Certu, ’u vermi rê ciuriettu, chiddu virdi e pilusu… cchi schifu!

CARMILINA

Sì, propria iddu: allura, ô vermi ci tagghianu ’a testa…

ZEDDA

Ma allura ô ta maritu ci tagghianu ’a testa!

CARMILINA

Basta! Sî ’na gnuranti, pinnonna… e basta, ciuriemu ’a riscussioni.

Esce dalla porta Vincenzo, con gli occhi un po’ appannati dal sonno, un po’ stralunato; le donne lo guardano con compassione, muovendo e dondolando la testa, facendo movimenti con la bocca.

‘NZINA (a bassa voce quasi impercettibile):

Piccatu, nu gran carusu ri chistu, ma ’u munnu furria ’ccussì, cchi cci putiemu fari!

VICIENZU

‘NZINA cchi è ca hai ca repiti, cchi t’ha succiurutu? ’U ta maritu ti lassau asciutta? Staiu schirzannu, PIPPINU è ’n carusu a puostu, si pigghia ’a parti sua, ma occa cosa ’a lassa… Certu i fimmini siti ruri, nun siti comu ê masculi, ca siemu sempri pronti all’opra… ppi viautri ci voli ’n puzzuddu ri tiempu, prima r’accuminciari.

CARMILINA        VICIENZU, e finiscila ri parrari ri sti cosi ca c’è ZEDDA ca ancora è…

VICIENZU            Chista è ’a vota bbona ca ammenu s’ampara occa cosa, ammenu nunn’è ccu l’uocci ciusi come a tia, uccaperta e muccalapuna, ca tuttu chiddu ca unu ti rici, tô cali sanu sanu, comu ’n sausizzuni.

ZEDDA

VICIENZU, si nu bravu carusu, chissa nun ti merita… (e ride, scherza, l’ha detta grossa) Ouh, viriti ca staiu schirzannu: siti ’a coppia cciù bedda rô paisi! Aviti occa difiettu,

ma tantu…, tu nunn’hai fratelli, cchi t’anâ tagghiari!

CARMILINA rimane impietrita, ‘NZINA, abbassa la testa, VICIENZU comprende che è successo qualcosa, ma non sa spegarsi cosa è successo.

‘NZINA

Iu agghiu ru’ frati e ’na suoru, tutti beddi ranni, cciù ranni ri mia, tutti maritati, ccu figghi e niputi, sulu niautri aviemu sulu figghi ma ancora nenti niputi…

ZEDDA

Macari iu agghiu ’n frati e tri suoru, e iu sugnu ’a cciù piccila, tutti spusati e matri ri figghi, iu nveci sugnu ancora signurina, ma…

VICIENZU

M’ata crirrî, cuantu stimati ê vuostri matri, ma nun ci agghia caputu nenti!

CARMILINA

Certu, su’ cosi rê fimmini! Cchi ci vuoi capiri tu, ca si masculu, masculazzu miu!

ZEDDA

Sì, masculu senza fratelli e fuorsi senza sorelli.

‘NZINA

Si senza nonni, ziei e niputi.

VICIENZU

Fimmini, vi salutu pirchì siti sempri i soliti, all’uommini nun ci faciti capiri nenti, ni tiniti arrinati cca cuddana e basta! Vi salutu! CARMILINA, staiu sciennu, cuantu mi vo’ ciercu tanticcia ri travagghiu ppi ddumani.

CARMILINA

Rivardati, VICIENZU. Rivardati, specciu miu.

Vincenzo se ne va con il sorriso sulle labbra, perché mai CARMILINA era stata cosi gentile, ma si sa come son fatte le donne, sono curiose e strane.

‘NZINA

Certu, ’u carusu hâ stari attentu â saluti… Rô spitali ’u puonu ciamari na cualunque mumentu ppi l’oprazzioni e hâ ssiri prontu.

CARMILINA

Certamenti, ogni gghiornu è bbuonu, ppi l’oprazzioni.

ZEDDA

Iu ci vulissi essiri, ppi birrî cchi fanu sti dduttura…

CARMILINA

E zittiti scimunita, parra picca cchê cosi seri!

ZEDDA

Biiih, nunn’è ca iu ’a notizia ’a vagghiu sbattiennu ê cuattru venta: ’a sapiemu sulu niautri tri e VICIENZU, e basta… E cca resta, siemu muti comu ’na cuartara.

‘NZINA

Va beni, iu cuminciu a priparari ’u manciari a PIPPINU ’u miu, ca ogghi veni prestu, ca sunu ri luvata e veni macari stanculiddu… Ma appena metti ’u peri rintra iu ci fazzu passari ’a stanchizza, cu cuattru mossi ’u miettu ’a ngubbierbiu, e subbutu iemu a bummieddu.

ZEDDA

‘NZINA, ’u sai ca mancu ti staiu capiennu, ma parri arabu? Nun ti capisciu, macari iu ora i priparu ru’ ova rutti all’acqua, e sula sula manciu, sulu ppi nutririmi e no ppi piaciri. Ora capisciu ma matri cuannu ci facia ddu sucu, ca ô ma patri ci piacia tantu ’a pasta ccô sucu, e ’a circava sempri, ccu dda vuci rossa: “Nzula, stasira pasta ccô sucu”. E ma matri certi voti s’ancazzava: “Ma sempri pasta ccô sucu, e canciamu ’na vota, faciemu ’u bruo-ru!” No, ô ma patri sempri pasta ccô sucu.

CARMILINA

’U ma patri scia pazzu ppâ pasta ccô niuru, e comu se scia pazzu, tutti i siri, tutti i santi siri, e niautri carusi facieumu: “Ma comu po’ ’ssiri ’a pasta ccô niuru se è ccâ sarsa?”. Ma suoru ’a ranni ricia: “’U papà fuorsi nun ci viri cciù e ’u russu ’u viri niuru!”. Boh!

Si abbassano le luci.

Questa situazione oramai conosciuta mette in guardia le due donne, vicine di casa, che hanno un occhio di riguardo nei confronti di Vincenzo. Quando rientra a casa e per caso lo intravedono, escono fuori e lo vezzeggiano, sapendo del male oscuro che l’ha colpito.

Pippino che è stato messo a conoscenza da ‘NZINA è tranquillo che non puo essere cornificato;

ZEDDA è nubile, quindi Vincenzo gode in questo lasso di tempo molte gentilezze delle sue vicine di casa.

È pomeriggio e ‘NZINA è seduta davanti la porta che sta rammendando i calzini del marito.

VICIENZU

Bonasira ‘NZINA, cchi stai faciennu?

‘NZINA

Ouh VICIENZU, staiu rupizzannu sti prunetta ri PIPPINU, ma assittiti cca ô suli, ripositi tanticcia, ca travagghi sempri comu ’n mulu.

VICIENZU

Baaah, ’a pinsata è bbona, a parti ca mi faurisci ’na cosa frisca. Agghiu n’arsura…

‘NZINA

Aspetta ca ti rugnu nu bicchieri ri llacciata, c’agghia fattu stamatina… è frisca frisca… fa risuscitari ê muorti!

‘NZINA si alza, va dentro casa e fuoriesce con un bel bicchiere di latte di mandorla.

‘NZINA

Te’ cca, VICIENZU, vivi…

VICIENZU

Grazzie ‘NZINA, biniritta dda matri ca ti fici! Tu si ca sî ’na fimmina ri casa, sai fari tanti cosi.

‘NZINA

Pirchì, CARMILINA nun ti ni fa ri sti cosi, pari ’na carusa ’nnartata: mi pari ca nun ti fa mancari nenti intra. Lava, stira, coci… lava, stira, coci.

VICIENZU

Ppi cchissu, ci ni puonu esseri ucuali, ma miegghiu no!… Ddifetta piccaredda ntô manciari… sempre ddu sucu fintu, mai ’n puzzuddu i carni!… Sai, ’a carni ’nsapurisci ’a sarsa, ci runa dda cosa…

‘NZINA

Ca certu, ’u sucu o si fa cca carni, e sparti chidda rô maiali, o nun mmali nenti, acqua lurda!

VICIENZU

Ppuoi ddu venerdì, ma rumpi ’a testa, sempri ova: ova fritti, ova rrutti all’acqua, ova ca cucuzZEDDA, mai ’n puzzuddu ri baccalà, frittu o cca cipudduzza, e…

‘NZINA

Bbiiih, comu a sta puntu CARMILINA? ’N puzzuddu i baccalà, ci voli ’na vota ogni tantu? Iu a PIPPINU cciò passu tri cuattru voti â simana, fattu na tanti maneri pirchì sennò sduffa: ’na vota ccô pummarurieddu,

’na vota cca cipudduzza, ’na vota frittu… Bbiiih, povuru VICIENZU! Ma iu cci agghia ddiri a CARMILINA, ’na battuta sula, tu mô pirmietti?

VICIENZU

Bbiiih, a comu vuoi fari fai! I fimmini ’u sapiti comu v’atâ a parrari… Ma stai attenta ca sti tiempi è nirvusa, ma nirvusa!… N’ si ci pò ddiri nenti, ca scattìa subbutu comu ’na modda! Sta passannu nu bruttu piriudu ccu sta oprazioni….

‘NZINA

Ca certu c’assiri nirvusa, ’a cosa è rossa… rossa, rossa! Nunn’è ’na cosa picciridda, è n’oprazzioni ’mportanti.

VICIENZU

Se ppi chissu è ’na minciata, ’n curpiddu ri cutieddu, e tuttu è finutu. Ma pacienza!

‘NZINA

Pacienza, hâ’ ffari pacienza! Cchi bbuoi, ’a carusa si ni pigghia ppi tia. Nun pò fari ’u sa dduviri comu vulissi idda, è menomata.

VICIENZU

Ma cuali menomata, è pirfetta!

‘NZINA

U sacciu ca idda è pirfetta, ma si senti comu a chidda, cu sta …

VICIENZU

Certu, è ’na carusa rucata e timurata rô Signuri! Ma comunque, ‘NZINA ti ringrazziu râ llacciata, salutami a PIPPINU!

Si alza e si infila nella sua porta.

Si abbassano le luci.

Esce fuori ZEDDA.

‘NZINA

ZEDDA, assittiti cca, ca ti cuntu ’na cosa frisca frisca.

ZEDDA

T’agghia vistu ca ha’ parratu ccu VICIENZU, cchi t’ha cuntatu?

‘NZINA

M’ha cuntatu ca CARMILINA è nirvusa, ma nirvusa… aspettunu ’a ciamata ri gniuornu a gniuornu ppi l’oprazzioni, e siccomu nun puonu fari nenti, CARMILINA è nirvusa… ma cchi è nirvusa!

Mancu ’na fidduzza ri baccalà ci runa!

ZEDDA

Certu, nun no voli mettiri in difficortà, nun criu ca nun ci avissi a fari!… Chissa mala-fiura! E ppi luvari accasioni, pastina ianca, a malappena tanticcia ri uogghiu.

‘NZINA

Certu, mittiemu ca murissi VICIENZU sutta l’oprazioni…

ZEDDA

Ma cchi ddici, fora ri cca…

‘NZINA

Beeeh, sti cosi s’anâ pinsari, nunn’è né ’u primu né l’utumu! Si nn’issi cca ll’ammicu rô baccalà. A stu puntu, iu ci agghia ddiri a CARMILINA, ca ’na vota ogni tantu ccià fari tastari ’na fidduzza ri baccalà, macari ugghiutu, ca nun fa mali.

ZEDDA

Certu, se fussi ’na cosa ca putissimu fari niautri, ’u facissumu, ma nun no putiemu fari… Chidda ci fa sempri sucu fintu râ matina â sira e ddi capi i luni.

‘NZINA

Hai ragghiuni, una si putissi pristari ma nun si po’: ’a carità si fa, nâ scrittu Ddiu,

ma propria chista nun si pò fari, è piccatu murtali! Però, tu ca sî signurina, ’u putissitu fari! A cu’ facissutu mali?!

ZEDDA

Ma cchi stai riciennu, ‘NZINA, cchi sî fodda? Iu cci avissi a fari ’u baccalà, ma mai e ppuoi mai! Avi ’na muggheri e cci hâ’ fari idda, si pigghia ri curagghiu…

‘NZINA

ZEDDA, pensaci, è n’opra ri carità, ’u Signuri sti cosi i talìa, e ci runa ’u premiu, ’u pararisu! ’U sai, ci amâ pinsari ca cuannu muriemu cu nun fa beni va ô ’nfiernu, e tu ci vuoi iri o ’nfiernu?

ZEDDA

Ouh, tu sî sciuta fodda, ti n’ha’ pigghiatu assai: se ti fa pena raccilla tu ’na fidduzza ri baccalà, tantu tu…

‘NZINA

Se fussi ppi mmia, subbutu! Ma ’u sai, ri cosa nasci cosa e ppuoi nun sai comu va a finiri: iu agghiu cuattru figghi, e sai i figghi su’ chiddi ca ni tienunu su certi cosi, pirchì se nun fussi ppi iddi una lassassi ’ntririci tutti cosi e si nn’issi luntanu ri sti peni.

ZEDDA

Oh, comu sî, truoppu …

Esce fuori CARMILINA

CARMILINA

Ciau carusi! Ri cchi stati parrannu?

ZEDDA

Biiih, ri dda minciata ca ha cumminatu ’u niputi râ za Francisca, ’u sinnicu, ca ni vo’ fari pajari i curtigghia.

CARMILINA

Ma cchi stai riciennu? Mi pari ma minciata rossa, ma se è beru, niautri amâ statu cumpagni i scola, appena ’u viru ô sinnicu, ciò ricu iu, chiddu s’hâ pajari.

Se ne rientrano ZEDDA e CARMILINA, dopo un po’ giunge Pippino, marito della ‘NZINA

PIPPINU

Ciau, ’Nzinuzza!

‘NZINA

Chi vuoi macari tu ’u baccalà… Stasira pastina ianca, cu tanticcia ri uogghiu!

PIPPINU

Sî sempri ’a solita! T’agghiâ ddiri ’na cosa: stasira â ciazza m’ana rittu c’ana vistu a VICIENZU ô casinu! … Cchi viriogna, cchi viriogna!

‘NZINA

E pirchì? Fa bbuonu! Pirchì CARMILINA è ’ccussì nirvusa ca affuta o carusu! Nunn’è pirchì si trova na dda situazzioni…, è funzionanti perfettamente! Nun pò fari

sulu figghi, ma ’u dduviri ’u pò fari, senza tanti cosi e senza luvaricci nenti…, ca iu m’agghia ’nfurmatu ccu na dutturessa, ’na ma cumpagna i scola, e m’agghia fattu spiecari ppi filu e ppi signu!… Ianzi, pò abbiari e nunn’avi preoccupazzioni!… No come a niautri, ca sempri trimamu a fini misi e nun sapiemu comu ni finisci!

PIPPINU

Iu agghia rittu ca si ’na carusa ’ntillicenti, e ’struita! Ma cu m’ha purtau i ravanti sta prifissoressa …

Si chiude la scena

‘NZINA si alza di buon mattino, e pulisce davanti la sua porta come di consueto. È impaziente, quasi nervosa, qualcosa oltrepassa la sua mente, ha in mente qualcosa che neanche ella riesce a percepire.

Esce di casa anche CARMILINA, per adempiere il dovere mattutino.

‘NZINA

CARMILINA, ciau!

CARMILINA

Ciau, ‘NZINA! Ogghi è ’na bella jurnata.

‘NZINA

U misi ri ottobre è ’n misi spiciali, né cauru né friddu, ’a sira basta ’na cupirtedda e…

CARMILINA

Iu c’agghia misu anveci ’a cuttunina ntô liettu – a mia ’u friddu mi mancia viva – ci l’agghiu intra l’ossa.

‘NZINA

Mi pari tu ’a malata e no ’u ta maritu. Unn’è VICIENZU, a travagghiari?

CARMILINA

Chiddu rormi, a chiddu ci puonu sparari i bummi ri San Luigghi, nun s’arrisbigghia mancu che cannunati! Se nun fussi ppi mmia ca ’a matina ’u rusbigghiassi, mancu si susissi. Pensa ca rormi senza piggiami, è sempri scummighiatu, è cauru comu ’n panuzzu cuannu ’u sciurni rô furnu all’ura all’ura.

‘NZINA

Sarà ’a malatia ca ci porta sti caurarati.

CARMILINA

Ma cuali, sempri accussì ha statu, ’n cuocciu ri luci, ’n tuzzuni ardenti!

‘NZINA

Macari PIPPINU! Avi ’na calura ’ncuoddu, ca se ci misurassi ’a frevi, avissi supra a 40, come ê cavaddi! Avi i crauna addumati.

Attimo di riposo

‘NZINA

No’ ppi sapiri i fatti tuoi, ma a VICIENZU, ci veni ’u spinnu ri …

CARMILINA

Nunn’agghia caputu, ’u spinnu ri cchi?

‘NZINA

Ricu, ’u spinnu, ri spunzari ’u punzieddu?

CARMILINA

‘NZINA, nun ti capisciu, parra chiaru.

‘NZINA

Ansumma, comu t’agghia ddiri, ci veni a vogghia ri fari occa cosa ri notti, nô liettu?

CARMILINA

‘NZINA, ancora ma maritu è pirfettu! ’a notti nun si susi mancu che cannunati, ansumma nun si piscia ’ncuoddu.

‘NZINA

Ma cca caputu, scimunita, iu nun bulia riri chissu, ma l’autra cosa.

CARMILINA

Ma cuali, spiecati miegghiu, ca nun m’ha fattu capiri nenti.

‘NZINA

Ouh, ta ’ntravacca sì o no!

CARMILINA

E mû putieutu riri prima, “fare l’amore”! (cambia atteggiamento e tono). Vuoi sapiri ’a virità ’a virità, ma nunn’hâ ddiri a nuddu, mancu ê uredda tuoi!

‘NZINA

Ca certu, chisti su’ cosi nuostri e basta.

CARMILINA

Nenti! Nenti, nenti! Cca malatia ca cci avi, nun si pò pribbaliri ri nenti. Mancu ci passa mancu ’a manu, addummisciutu totali!

Certu ’a cosa mi rispiaci, ma ppi rispiettu iu nun ci tuoccu mancu i pieri ’a sira nô liettu ranni, ppi nun mittillu in difficortà…

’U ddutturi mô rissi: “Stia attenta, non lo metta in difficoltà”; putissi aviri ’na botta ca ppuoi nun si putissi ripigghiari cciù.

‘NZINA

Ca certu! Una hâ stari attenta, nun si sapi mai, ca appena ’u virissi, ci vinissi ’n cuartanu!… Sî ’na brava carusa, fai sacrifici ri tutti i latati: mancu ’u piaciri rô maritu!

Cchi bita!

CARMILINA

I vai râ pignata, i sapi ’a cucciara. E’ bberu, ’u proverbiu anticu nun na sbagghia mai!

Esce anche ZEDDA, con la scopa in mano per pulirsi la sua parte.

ZEDDA

Ciau ‘NZINA, ciau CARMILINA, rumani ê ’a fera rô ventirui, cu ci va ri tutti rui, ca ’ccussì cci jemu assiemi? Avissi accattari cuattru cusuzzi ca mi siervunu ppâ casa.

CARMILINA

Iu cci agghia gghiri, ca macari iu agghia ‘ccattari rui cosi: sapiti, occa piggiama, i pantofili, mi priparu, nun si sapi mai.

‘NZINA

Ci manca sulu ca t’avassitu accattari cosi ri culuri niuru.

CARMILINA

Ouh, nunn’hâ schirzari cche cosi seri!… Lassali sti riscussioni, nun fari ’a cuoriva, gghià, n’aviemu tanti trafichi… ci mancassi sulu chissà.

Comunque, rumani matina ZEDDA ti ciamu iu e ppuoi n’inniemu â fera.

ZEDDA

Vabbeni, ’ccussì rumani ni faciemu nu bellu ggiru.

‘NZINA

Ca certu, accussì viriemu se puoi truvari nu beddu carusu, ca accussì ti mariti macari tu!

ZEDDA

Spiriamu, fussi ’a vota bbona!

CARMILINA se ne rientra in casa.

‘NZINA

ZEDDA, m’ha bbinutu ’na pinsata… ca ’u Signuri ni porta ritti ritti ô pararisu.

ZEDDA

Rimmi, rimmi ca pinsatu, tu ca piensi sempre cosi bbuoni.

‘NZINA

Sai, rumani, se nunn’ha caputu, CARMILINA sta ’ccattannu i robbi ppô spitali, significa ca a gghiorna, ’u ciamanu ppi l’oprazzioni, e se mori sutta l’oprazzioni, ristamu ccu ddu scrupulu… ca si nni ju senza aviri, prima ri morrî, manciatu ’na fidduzza ri baccalà friscu friscu.

ZEDDA

Cchi ti sta bbiniennu nâ testa? Nun fari fantasie, ca iu nun ci staiu, se ’u vuoi fari fallu tu, iu nun ci stagghiu!

‘NZINA

Se iu ’u putissi fari ’u facissi! ’N’opra ri carità, certi voti, si fa senza pinsarici ru’ voti…

Ti cuntu chista cca: ’a bonarma râ ma matri ’u fici ccu nu battagliuni cuannu sbarcarunu i ’ngrisi a Partupalu; a idda tutti ddi carusi ci ficiru pena, carusi ca nun sapievunu se riturnavanu a casa sua… Si sacrificau, assiemi a autri fimmini.

’U stessu ci succirìu ô ma patri ca si truvava na ddi parti râ Francia, scappatu, senza manciari e senza robbi, a malappena i robbi i ’ncuoddu… i fimmini rô nord, ci resunu a manciari e autri cosi.

Una h’aviri pietà, ca ’u Signuri è ranni! Pensici!

ZEDDA

Ma tu sî pazza, mi vuoi cumminciri ma iu nunn’ho fazzu! Iu sugnu ancora signurina!

‘NZINA

Ciu iancu veni ’u pani! Cciù jancu veni ’u pani… ammenu ’u fai cu unu ca gghià è ’spirienti! E ppuoi nun si senti ruluri, ianzi, ianzi!!! eh eh eh!!!

ZEDDA

Ma tu sî marmanica, ti vienunu sti pinsati, ma pirchì nno fai tu?!

‘NZINA

T’agghia rittu, se fussi stata signurina mancu cci avissi pinsatu ru’ voti! M’avissi abbiatu ’ncuoddu senza talè talè… ma nun puozzu! PIPPINU

Nel bel mezzo della discussione esce VICIENZU.

VICIENZU

Ciau, beddi fimmini! Stu curtigghiu eni ’u miegghiu ri tuttu ’u paisi! Fimmini beddi e puliti, pensunu sempri a scupari rintra e fora, a fari manciari, a lavari robbi, a stirari, a rupizzari… cchi bbita!

‘NZINA

E cchi bbuoi, avissutu assiri cuntentu…, manciari e pulizzia, chisstu è ’u travagghiu râ fimmina!… Cchi bulissutu cciassai.

VICIENZU

Certu, ppi chissa mi sientu ’n principi! Ma facci casu, mittiemu ca iu rumani murissi, mi nn’issi cca ucca ’sciutta… nun sacciu se mi capisci: CARMILINA ha ciusu ’a putia, pari ’na veccia ri cent’anni, nun senti cciù!

ZEDDA

Comu è surda, se cci agghia parratu ora ora, e mi pari ca ma ntisu.

‘NZINA

ZEDDA, ma comu, nun capisci cchi voli riri VICIENZU: VICIENZU ha ddittu…

VICIENZU

Vi salutu carusi, arrivederci.

‘NZINA (con voce tremolante):

Ciau, VICIENZU!

ZEDDA

Ciau VICIENZU, e ccu ’u sa, ca putissitu aviri ’na surprisa.

VICIENZU

Macari, fussi ’na truvatura! Ammenu unu putissi morri addubbatu, e ppuoi unu runa ’u culu!

Vincenzo se ne va.

‘NZINA

Ha’ vistu?! Si senti ’a morti ’ncuoddu!… È n’opra ri carità, hâ ffari, ZEDDA! ’U Signuri è ranni e sti cosi i viri, ti porta direttamente ô pararisu!

Chidda ca sô teni strittu … ô ’nfiernu!

ZEDDA

Sî fissata! Però, vuliennu, VICIENZU è nu beddu carusu… Cchi mali ci fussi? Zzittu tu e zzittu iu, si putissi macari fari! Tantu, cchi m’ha’ rittu tu, “figghi nun ni pò fari”, e a cosa è fatta.

‘NZINA

Oooh finarmente, ca ha caputu: mi fa piaciri! Allura faciemu raccussì: rumani â fera ci vagghiu iu e CARMILINA e tu fai trasiri a VICIENZU a casa tua e ppuoi ’u sai tu cc’hâ fari… Mi raccumannu, ’na cosa fatta cco viersu, pirchì è sempri malatu, ci pò veniri ’n cuorpu e ti squagghia nê manu… e chissi fussuru guai, ppi tutti.

ZEDDA

Va beni, allura rumani matina, cuannu mi ciama CARMILINA, iu mi ciercu ’na scusa, e ppuoi ci piensi tu.

‘NZINA

Va beni!

Si spengono le luci. La mattina seguente.

CARMILINA

ZEDDA, ZEDDA, susiti ca am’âgghjri â fera.

ZEDDA

Mi stagghiu susiennu, aspetta.

‘NZINA

CARMILINA, lassala stari ’a carusa ca rormi, ci viegnu iu â fera, c’agghia ’ccattari ru’ cusuzzi.

CARMILINA

E ZEDDA?

‘NZINA

Lassamila rormiri, è ancora carusa e hâ ddormiri.

CARMILINA

ZEDDA, ni viriemu â fera, mi ni vagghiu ccu ‘NZINA.

ZEDDA

Va beni, ni viriemu cciù tardu.

CARMILINA

ZEDDA, fammi ’na cortesia, cuannu si rusbugghia VICIENZU, faccillu tu ’u cafè, ca chiddu senza cafè nun pò cuminciari a jurnata.

ZEDDA

Va beni.

CARMILINA

Ianzi, fra ’na menzuretta, rusbigghiulu tu, ettici ’a porta ’n terra, ca avi ’u suonnu pisanti.

ZEDDA

Va beni.

‘NZINA ride sotto i baffi.

Appena fuori il cortile, ZEDDA immediatamente esce di casa ed inizia a bussare sulla porta di VICIENZU.

ZEDDA

VICIENZU, VICIENZU!

VICIENZU

Cu è, cu è.

ZEDDA

Sugnu ZEDDA, ZEDDA!… T’agghia fattu ’u cafè che è cauru cauru, e t’agghia purtatu ru’ viscuttedda ccâ marmallata.

VICIENZU            (apre la porta e con un sorriso la accoglie):

Trasi, trasi, ca ora ni pigghiamu stu cafè cauru cauru!

ZEDDA

Sì, sì, macari a mmia piaci cauru ’u cafè!… Spurpenti hâ ’ssiri, se no nun ci sientu piaciri!

VICIENZU

Iu, autru ca spurpenti, mi piaci cuannu ci spacca ’u ugghiu. Eni ’u mumentu cciù bellu!

Si sentono gridolini.

ZEDDA

Ma cchi fai!

VICIENZU

Ora tô fazzu virrî iu!

ZEDDA

Ma cchi pò ddiri CARMILINA?!

VICIENZU

Lassali iri CARMILINA! Pinsamu a niautri, chidda è ’n fricorifiru, ’na lastra ri ghiacciu, ’na cella fricorifira! Tu, ’nveci, sî caura, spurpenti: sî ’na bedda ciocca!

Si spengono le luci.

Entrano nello spiazzo del cortile le due donne che sono state al mercato, con sacchettini pieni di masserizie.

CARMILINA

ZEDDA, comu ô solutu, ancora rormi! Accus-sì si cerca ’u maritu: cu rormi nun pigghia nenti, mi pari ca ’u proverbiu rici accussì.

‘NZINA

Ca certu, mi pari ca r’accussì rici ’u pru-verbiu anticu. Ma cchi bbuoi fari, idda è senza pinsieri, ’nveci niautri aviemu tanti pinsieri.

CARMILINA

Aspetta ‘NZINA, tuppuliamici, viriemu se ancora rormi. (bussa alla porta di ZEDDA).

ZEDDA! ZEDDA!

ZEDDA

Oh, CARMILINA, aspetta ca rapu, aspetta ca rapu. (Esce fuori, con una vestaglia).

‘NZINA

Ooooooh, che bella sta vestaglia, pari ca ha’ fattu ’a nuttata!…

CARMILINA

E ccu ccui avìa fari, ccu ccui avìa fari! (ridendo con sarcasmo) Ccu ccui avìa fari, ccô monucu, ccô monucu!

‘NZINA

E ccu ’u sapi, accapaci ca passau ’n monucu, sô trasiu rintra e ppuoi cu fici fici.

ZEDDA  Ouh c’ha finiti ri schirzari supra i cosi miei! ’U sacciu iu cu m’agghia trasutu rintra!…

Se ’u vuliti sapiri, sì, m’agghia trasutu ’n masculu, ianzi ’n masculuni… e a viautri nun mô ricu cu è.

CARMILINA

E a mmia cchi m’interessa! Ti puoi fari nu battagliuni ri surdati, su c… fatti tuoi!

‘NZINA

Ca certu, su’ affari tuoi, affari tuoi.

CARMILINA

A mmia mi pò fari sulu piaciri, ca finar-mente ha’ truvatu ’u maritu.

ZEDDA

Ma cuali maritu! È sulamente n’amicu… È n’amicu bbuonu, ccu ’na saluti ri fierru!

CARMILINA

E a mmia mi fa sulu piaciri, ianzi duppiu piaciri! Ma ppuoi, a mmia cchi mi ’nteressa, su’ cosi tuoi e basta: a mmia ma bastanu i furniciei miei.

‘NZINA

Ca certu, iu mi ni trasu a casa mia, cuminciu a fari ’n puocu ri manciari.

CARMILINA

Va beni, ciau carusi.

ZEDDA

Ciau carusi, mi ni trasu macari iu, ca mi fazzu ’na bella rurmuta.

Si ritirano nelle loro case, per le loro faccende.

Entra nel cortile il POSTINO, bussa alla porta di CARMILINA e nessuno risponde, poi bussa da ‘NZINA che apre la porta.

‘NZINA

Ccâ succiurutu, mô ricissi a mmia, mô ricissi a mmia.

POSTINO

Beeeh, ’a raccumannata c’ha puozzu rari macari a lei, basta ca mi firma ’a ricivuta, c’ha puozzu rari.

‘NZINA

E va beni, ma rassi cca, ca ci firmu ssà ricivuta, ma rassi.

POSTINO

Firmassi cca, ci mittissi amica e vicina ri casa, vistu ca nunn’anu né parenti né famigliari.

‘NZINA

Ma cchi è sta cosa, cu ’a manna?

POSTINO

’A manna ’u spitali ri Catania, alla signora CARMILINA Vitrano. Criru ca ci sarà occa risposta ri occa analisi.

‘NZINA

Certu, aspittaunu, aspittaunu ’a ciamata rô spitali ppi l’oprazzioni.

‘NZINA, gira e rigira la busta, vuole aprirla: la curiosità è grande, ma non può; si ricorda di racconti di come si aprono le buste.

‘NZINA (legge il referto):

“Alla signora CARMILINA Vitrano, nata a Rosolini il 02.09.1954 e ivi residente in cortile Maci, avendo effettuato analisi chimiche-biologiche, si riscontra:

Tumore ovarico in stato avanzato. Si consiglia asportazione immediata del-l’utero e delle ovaie”.

Ora capisciu! Ppi nun ni riri ca era idda ’a malata, n’ha ddittu ca era VICIENZU. Sbirra e ’nfami!… Ora c’ho ricu a ZEDDA, hâ sapiri, comu è ’u fattu!

ZEDDA! ZEDDA! ZEDDA!

Si spengono le luci. Si riaccendono le luci.

Esce ‘NZINA con Pippino a braccetto e va via.

Esce VICIENZU a braccetto con CARMILINA, tuppulìa ni ZEDDA, si pigghiunu a braccettu ed escono tutte e tre.

Fine