Di li stiddi a li staddi

Commedia in due atti di

MIMMO PALAZZOLO

Personaggi

Don CALORIU, ricco proprietario di terre coltivate a vigneto

Donna FILUMENA, moglie di don Calogero

CRISTINA, la figlia

Don BASTIANU GAGLIARDINU, ricco commerciante d’abbigliamento, dirimpettaio

Donna NORINA, sua moglie

SAMANTA, la figlia, amica e coetanea di Cristina

SANTINU GAGLIARDINU, fratello di Samanta, laureato in giurisprudenza

Don Larenzu Pastrinu, commerciante di generi alimentari, nonché padrino dell’avvocato Santino e cugino di Vucinzinu Mattolaio.

Don Vicinzinu MATTOLAIO, padre di Pasqualino, bracciante agricolo

Donna Francesca, sua moglie.

PASQUALINU, inteso «lu re r’i bastuneri», abita nello stesso lato di don Bastianu, cinque porte più su.

Prefazione

Pasqualino, giovane ragioniere in cerca di prima occupazione, si fa convincere da qualche amico ad ottenere facili guadagni, ma con qualche rischio, dedicandosi alla sofisticazione del vino. Come succede sempre, però, salito in fretta “di li staddi a li stiddi” non avendo né risparmiato né economizzato si ritrova ben presto a ricadere “Di li stiddi a li staddi”. Quando infatti, a causa di un controllo effettuato dalle Fiamme Gialle ad una sua cisterna sequestrata, risulta essere stata semi svuotata pur essendo i sigilli intatti, viene portato in caserma, non ha nemmeno i soldi per permettersi un avvocato. Sarà il fratello della ragazza che ama, avvocato, a tirarlo fuori dal guaio. Un caso fortuito è venuto in aiuto all’avv. Santino: sua madre tirando un secchio d’acqua dal pozzo con grande meraviglia e gridando quasi al miracolo aveva notato che quell’acqua era, per colore e per profumo, più vino che acqua, così l’avv. Santino ha potuto con facilità dimostrare che il suo assistito non aveva effettivamente manomesso i sigilli, ma il vino si era perduto infiltrandosi attraverso una crepa in una vena d’acqua. Pasqualino sarà assunto come ragioniere nel negozio dei genitori dell’avv. Santino. La commedia si conclude con due fidanzamenti del tipo scambio di personaggi, che per un certo verso richiama la commedia di Marivaux, “Le jeux de l’amour et du hasard”. Cristina, dirimpettaia dell’avv. Santino, invaghita della vita dispendiosa che conduceva il rag. Pasqualino, non si era accorta che l’avv. Santino la corteggiava, mentre Pasqualino al contrario corteggiava Samanta. Lieto fine con ben quattro brindisi in onore delle due coppie di fidanzati: Pasqualino-Samannta e Santino-Cristina.

Tutta l’azione si svolge in una sola scena.

La scena per il 1° Atto rappresenta un comune soggiorno con una tavola da imbandire per il pranzo ubicata diagonalmente tra la parete sinistra e la parete di fondo. Nel secondo atto il tavolo sarà posto al centro.

Addossato alla parete di sinistra una vetrinetta.

Finestra sulla parete destra.

In fondo è situato un salottino.

Al centro della parete di fondo un arco di accesso ad un disimpegno che porta a sinistra alla cucina e a destra al reparto notte.

Primo Atto

A T T O I

(In apertura di sipario, in sottofondo si sente la base di: «Chi sugnu cuntentu ca mi fici zitu», quando sta per terminare entra Cristina con un piumino in mano e comincia a spolverare. Terminato il sottofondo Cristina comincia a canticchiare.)

 

Cristina:Chi sugnu cuntenta ca mi fazzu zita, chi sugnu cuntenta ca mi fazzu zita, vulissi un picciottu tantu riccu, pi fari tutti i jorna spenni e spanni…

D.na Filumena: – (Dalla cucina) Cristina, la ma’, a cunzasti a tavula? (entrando nel soggiorno) ah!  Ma a spruvulazzari ti mittisti a chist’ura ca eni quasi ura di iri a manciari. E poi chi eni sta cantata?

Cristina: – E chi eni, matri mia, mancu cantari si po’ chiù? – siccomu sunnu appena li durici e menza, eu rissi: dugnu prima na spruvulazzata e poi conzu a tavula.

D.na Filumena: –  Figghia mia ma chi voli diri sta canzuna, ti fai zita, spenni tutti i jorna a spinna e spanni. Tu figghia t’a pigghiari un picciottu appusiziunatu e cu ‘na certa ‘struzioni.

Cristina: – Mamà teni presenti ca iu haiu sulu a licenza media, perciò nun è ca pozzu sperari ri pigghiarimi un dutturi  o  ‘n’avvucatu

D.na Filumena: – Si figghia mia bedda, ma penza ca la biddizza cummogghia l’ingnoranza…

Cristina: – …e ‘a ricchizza inchi ‘a panza. Si veru eni ca nuatri nun stamu propriu mali; avemu sta casuzza, vinti migghiara ri vigni e ‘na misera cincucentu, ma iu nun è ca mi pozzu permettiri d’aviri ‘na machina sportiva e canciari robbi tutti i jorna, picchì a chi mi servi ca tu rici ca sugnu bedda, sparti tu ‘u sai comu rici ‘u pruverbiu: «vesti zuccuni ca pari baruni»

D.na Filumena: – Si veru eni, ma ci nn’è ‘n’avutru chi dici: «Nun è l’abitu chi fa ‘u monacu». E poi cu è bedda è bedda. Talè figghia mia lassamula ddocu, eu vaiu ‘n cucina ca vaiu a fazzu ‘u stufatu, tu nun perdiri cchiù tempu e va conza a tavula.

Cristina: – (Uscita donna Filumena, Cristina ricomincia a canticchiare) –  Mi staju ‘nnamurannu r’un picciottu, ca i sordi li sciamina cu lu catu, quannu avi ‘u disideriu d’un café, a Rroma cu l’aeriu si nni va. (Si sente suonare il campanello di casa)

D.na Filumena: – (Dalla cucina) – Cristina nun lu senti ca sona ‘u campanellu. Finiscila cu sta cantata e va viri cu èni, ca eu aju li manu fatti r’agghia e nun mi pozzu prisintari.

Cristina: – Ci staju ennu, ma’ (esce dalla porta laterale sinistra e rientra in compagnia di un giovane, molto elegantemente vestito) – Prego s’accomodasse –

Pasqualinu: – Bongiornu sugnu Pasqualinu, ‘u figghiu ri don Vicinzinu, mi permisi di purtaricci a so’ patri na buttigghia ri vinu novu, ca eni bonu pi bivisi a tavula. Picchi eu ‘u sacciu ca vuatri ‘u vinu ‘u faciti, ma è troppu forti, e chistu è cchiù leggeru.

Cristina: – Ma chi diciti? – Vinu novu?  Di ‘sti tempi?  ‘Nto misi di marzu?

 (Si sente il suono di una sirena in lontananza)

Pasqualinu: – Signorina, mi scusassi ma ‘u vinu si fa quannu egghè, sulu quannu si fa cu ‘a racina si fa ‘nta ottobri. Comunqui mi piacissi sapiri lu pariri ri so patri, si ci pari bonu, picchì iddu si nn’intenni. Ora mi ‘nn’ aju a gghiri (Le porge la bottiglia) ‘u mittissi a tavula e bivitivillu a la me saluti.

Cristina: – Grazie e arrivederci a prestu, si voli ‘u pariri ri me patri, vinissi puru stasira ‘nversu i setti ca ‘u trova rintra.

D.na Filumena: — (Dalla cucina) Cristina la ma’ mi pari ca si ‘nni ju, ma cchiù tostu cu era, picchì mi pari ca ‘na vuci d’omu sintia.

Cristina: – Senti mamà, si finisti ri fari ‘u stufatu, veni cca ca parramu mentri eu conzu a tavula.

D.na Filumena: (Venendo dalla cucina) Ah! vordiri c’ ancora nun l’hai cunzatu sta biniritta tavula?

Cristina: – E chi cci voli, dui minuti cci vonnu, nun lu viri ca vinni Pasqualinu ‘u figghiu ri don Vicinzinu. ‘U vulivi viriri ma’, chi vistitu eleganti c’avia misu, chi cammisa ri sita e chi scarpi! Certu iddu beddu beddu nunn’è, ma chi cce diri. Avi ‘na casa tutta ammarunata cu maruna firmati «Trissardi».

D.na Filumena: – Aspetta, aspetta, nun curriri.  Vol dire chi tu t’avissi misu cocchi purci ‘nta testa, lassalu perdiri la ma’, megghiu pigghiariti a unu chi nun avi tutti sti ricchizzi, ma avi ammenu a testa ‘ncapu i spaddi, e si dedica anticchia o risparmiu, chi tu ‘a sapiri figghia mia ca «cu sarva oggi trova dumani» e no unu chi li sordi ci vennu ri l’ariu e li sciamina a lu ventu. ‘U viri, per esempiu, chistu ri cca ‘nfacciu, don Bastianu, né avianu né tinianu, eppuru sparagnannu e nun facennu sfrazzi fora misura, hannu jutu avanti e hannu un figghiu avvucatu e a figghia chi ‘nnatrannu cci va all’università. Certu so figghiu ancora nun travagghia, picchì sta facennu l’apprinnistatu, ma prima o poi mettisi a travagghiari avi. Tu chi pensi figghia mia ca diri sugnu la muggheri dell’avvocato Santino Gagliardino è lu stessu di riri sugnu la muggheri di unu chi fa ‘u vinu cu l’acqua, ca oggi si fa e dumani nun si sa.

Cristina: – (Dall’esterno si sentono voci confuse) Aspetta anticchia mamà, ‘u senti stu barbuttizzu? – Sa chi succiriu?

D.na Filumena: – Allesti affacciati a finestra e viri ‘nzoccu fu.

Cristina: – (Si affaccia alla finestra vi indugia alcuni istanti poi rientrando…) Nenti mamà, era donna Norina c’ un catu r’acqua ‘nmanu, chi dicia: – viniti, viniti, sciarati, sciarati e dicitimi si chistu nun eni vinu. Mamà comu po’ essiri? (Riprende a imbandire la tavola)

D.na Filumena: — Boh! Ma chi sacciu figghia mia, nostru signuri sulu a li nozzi di Cana canciau l’acqua ‘n vinu, comu veni to patri viremu chi nni penza iddu.

Cristina: –  A propositu com’è ca me patri ancora nun veni? a tavula è pronta, eni l’una e un quartu e l’avutri jorna a chist’ura ha vinutu.         

D.na Filumena: – Iu vaiu addumu ‘nta pignata, po’ essiri ‘ca prima chi l’acqua vugghi iddu ha vinutu.

Cristina: (Nell’attesa che arrivi il padre, Cristina si siede nel salottino e rifette ad alta voce) Certu me matri tantu tortu, tortu nun avi. Putacasu ca ‘nnatr’annu li cosi cancianu e Pasqualinu nun po’ cchiu fari ‘u vinu novu quannu egghé, na muggheri abbituata   a fari spenni e spanni, comu av’a fari poi? Inveci ca s’avissi un misteri o na professioni e travagghiassi tutti i jorna, o puru inveci di irisi a pigghiari u cafè un jornu a Rroma e n’avutru a Taormina e cocchi sordu s’ ‘u sarvassi, putissi sperari di fari ‘na vita arripusata e anticchia aggiata.

D.na Filumena: – (Dalla cucina) Cristina ma dimmi vinni ‘u papà, picchì ‘a pignata vugghi e avissi a calari a pasta.

Cristina: No mamà, ancor nun ha vinutu. Però ‘u papà mai sti cosi l’ha fattu, a li durici e menza o massimu all’una menu un quartu sempri s’ha ritiratu, ora è quasi l’una e ancora nun veni, eu dicissi quannu avemu a manciari oggi? – Mamà si pari a mia mi canciu sta camicetta, scinnu ‘nt’ ‘a chiazza e vaiu a viu chi ci successi, chi dici ci vaju?

D.na Filumena: 

(Venendo dalla cucina, scapigliata e rossa in faccia per l’evidente agitazione) Iu ‘nta pignata ci astutai, tu priparati ca iu mi levu stu falari, scinnemu tutti rui e viremu chi successi e picchì nun ha vinutu.

Cristina: – (Esce dalla cucina, e dopo qualche istante ritorna indossando una nuova camicetta, pronta per uscire) Jamuninni – (Quando stanno per avviarsi suona il campanello, esce nel pianerottolo e…) – Cu eni?

Don Caloriu: –  Iu sugnu, to patri, grapi.

Cristina: Finarmenti, ‘u tammurinu stavamu chiamannu, ma chistu orariu eni, quannu am’ a manciari?

DonCaloriu: – Zitta figghia mia, ‘nca si ritardai   tantu un mutivu ci fu, e comu allistemu ri manciari n’assittamu e vi cuntu chiddu chi successi.

D.na Filumena: –  La cosa ‘mpurtanti eni ca tu nun avisti nenti, va canciati i rrobbi ca iu vaju addumu arrè ‘nta pignata.

Don Caloriu: – Cosi grossi successiru sta matina ‘nta chiazza, ma nun c’era bisognu ca la facianu r’accussi ‘ngranni e cu tantu scrusciu. Putianu aspittari ca ddu puvureddu arrivassi a casa.

Cristina: – Ma chi dici papà, parri sulu eggh’ eu nun nni capisciu nenti.

Don Caloriu: – Eeeeeh figghia mia bedda, quantu eni bellu manciarisi un pezzu ri pani scuttatu cu lu sururi ri la frunti e bivisi un bicchireddu ri vinu magari fattu cu ‘a racina.

D.na Filumena – (Dalla cucina) – Calò, lu maritu, va spogghiati va, ‘nca iu ‘a pasta staiu calannu, doppu chi manciamu chiacchiariamu, picchì puru nuatri avemu cocchi cosa ri cuntariti.

Don Caloriu: – (Uscendo dalla porta centrale che dà accesso alla cucina e alla camera da letto) – Cristina, lu pà mi vaju a canciari ‘sti rrobbi, vasinnò cu l’avi a sentiri a to matri?

Cristina: – Si, si fai prestu e nun t’ ‘u scurdari, cchiù tostu. (Rimasta sola, si siede e riflette ad alta voce) – Signuri meu e chi po’ aviri me matri ri cuntarici a me patri? –  Vih!  Bedda matri, po’ essiri ca cci voli cuntari c’a mia mi parpita ‘u cori pi’ Pasqualinu? – Cunsumata sugnu, oggi mala jurnata eni pi mia. Però si pari a mia, comu allestu ri manciarimi ddi ru coccia ri pasta, ci pigghiu a scusa ca mi sentu mali e mi vaiu a curcari.

Don Caloriu: – (Rientra in scena indossando una vestaglia) – Cristì, passannu ri la cuscina, to matri mi rissi ‘nca voli aiutu a ‘mpiattari.

Cristina: –  Subbitu ci vaiu.

Don Caloriu: – (Si siede a tavola) E chi è ‘sta buttigghia, pari dicottu ri ciuri ri ficurinnia, ma eu né aiu ‘rritazioni e mancu ruluri ri panza. Ma chi ci sata ‘n testa a me figghia?

Cristina: – (Entrando con tre piatti di pasta su di un vassoio poggiandone  uno sul lato destro della tavola, dove poi siederà donna Filumena, porge quello più pieno al padre….) – Eccu, oggi tantu pi canciari arrè pasta cu la sarsa.  

Don Caloriu: – (Allungando la mano, in modo scherzoso) – Accu va stu piattazzu?

Cristina: – A tia patri meu!

Don Caloriu: – A mia ‘stu piatticeddu.

Cristina: – Ma patri meu, lu to piattu lu cchiù chinu ri tutti eni, ma si hai tuttu stu pitittu, iu puru lu me’ piattu ti pozzu rari, ca tantu eu si nun manciu  è megghiu, picchì mi sentu un pocu mali. (Passa dietro il padre e si siede alla sua destra)

Don Caloriu: – No figghia mia bedda, assettati e mancia e viri ca ti passa, forsi eni ‘u pitittu. Eppoi iu stava babbiannu. Filumena, a tia s’appetta pi manciari.

D.na Filumena: – Vegnu, vegnu, cca sugnu (Compare e prende posto a tavola). –

Don Caloriu:Ora ci semu, perciò dicemu: A nnomu ru Patri, ru Figghiu e du Spiritu Santu – Signuri binirici ‘stu manciari chi nni runi, chi nni pozza fari bonu prufittu. Bon’ appitittu a tutti!

Crist. e d. Filum.:  – Grazie e altrettantu a tia!

Don Caloriu: — (Dopo aver messo in bocca la prima cucchiaiata di pasta…) Ma dicitimi ‘na cosa, a la putia sulu magghetti vinninu e grana padanu, picchì ‘u sapiti c’a mia mi piaci assai ‘u cascavaddu e ‘u spaghettu, nun dicu c’ avissivu a cociri sempri spaghettu, ma macari ‘na vota ogni tantu.

D.na Filumena: – E nun ci pinzari ca dumani t’accattu lu cascavaddu, ti jincu ‘na cacera e la mettu a tavula sulu pi tia, e pi la pasta o mittemu dui pignati o puru cucemu ‘na vota magghetti, na vota spaettu, na vota maccarroncinu, e firriamu r’accussì.

Cristina: – E a mia a pasta longa nun mi piaci tantu assai, mi piacinu i magghetti, i cavatuneddi o puru i lumacheddi.

Don Caloriu:Iu ‘u capisciu eni pi nun t’allurdari ‘sta vuccuzza bedda, r’accussì a metti ‘mmucca cu a cucchiara e nun ti levi ‘u russettu.

D.na Filumena: – Oh Calò, e penza a manciari, picchì a un mumentu ri traversu nni la fai iri ‘st’ anticchia ri pasta. Pi ‘sta duminica magghetti pi’ tutti, ma duminica chi veni a Cristina ci cociu i cavatuneddi e pi tia e pi mia cociu ‘u spaettu.

             (Qualche attimo di pausa…)

Don Caloriu:(Prende un tovagliolo e si pulisce la bocca. Allunga la mano per prendere la bottiglia del vino di casa per riempirsi il bicchiere, ma interviene la figlia……)

Cristina: – Aspè papà, viviti ‘n’anticchia ri chistu ca eni vinu novu. ‘Stamatina mi lu purtau Pasqualinu ‘u figghiu ri don Vicinzinu chiddu chi ti facia cocchi jurnata ‘n campagna.

Don Caloriu:Ma tu a mia mi lu voj dari a canusciri a Vicinzinu e a so figghiu Pasqualinu, mischinazzu. Ma iu la vitti ‘sta buttigghia, antura, quannu m’assittai a la tavula e addirittura pinzai ca putia essiri dicottu ri ciuri ri ficurinnia. Iu si m’aju a biviri un bicchireddu ri vinu ava essiri di sucu ri magghiolu e no ri acqua e zuccaru. Avi ri quannu s’appiramintau lu munnu ca lu vinu si fa cu la racina, ‘nfatti ca l’omu mancu ‘u sapia ca li viti s’annu a putari e si rici ca lu spiramintau un viddanu chi attaccau ‘u sceccu vicinu ‘na viti. ‘U sceccu chi fici? si manciau tutti li sarmenta, e all’annu appressu ‘u viddanu s’accurgiu ca chidda viti racina ‘nni fici ‘cchiossai e megghiu ri qualità perciò niscìu fora lu  pruverbiu chi dici: «Asinu puta e Diu fa rascina»

Cristina: – Papà, picchì ricisti mischinazzu parrannu ri Pasqualinu, ca chiddu a quantu pari li sordi li schifia?                 

D.na Filumena: –  Chi fa ti puncisti figghia mia? – Nun facemu ca chistu quannu vinni ‘sta matina a purtari ‘ssa buttigghia r’acqua lorda, t’avissi rittu cocchi cosa?

Cristina: – Nenti, nenti mi rissi, e nenti mi fici si lu voj sapiri.

Don Caloriu:Sintiti a mia allistemu ri manciari ‘nn’assittamu ‘nta ‘stu salottinu e vi cuntu chiddu chi successi ‘nta la tarda matinata ‘nt’a chiazza.

D.na Filumena: – Chi fa?  ‘u vaju a ‘mpiattu u stufatu?

Don Caloriu:No, no a mia m’abbastau a pasta, picchì era un piattuni beddu chinu.

Cristina: – Iu a pasta m’ ‘a manciai pe’ forza, già ca l’avia rittu ca mi sintia pocu beni.

D.na Filumena: –  Allura chi ffa ‘a pozzu scunzari ‘a tavula?

Don Caloriu: – Pi mia ‘a poj scunzari, sulu vulissi dui minuti pi manciarimi un pizzuddu ri ‘stu pumu. E tu mancu ti l’ai a manciari n’ anticchia ri pani?

D.na Filumena: –– Ma tu lu sai ‘nca iu doppu ‘a pasta nun maciu mai nenti, Cristina, la ma’ chi hai, ti roli la panza o puru hai cocchi scantu?

Cristina: – Iu chi sacciu, nun mi sentu bona e tantu basta.

Don Caloriu:(Ha già finito di mangiarsi la mela e alzandosi e avviandosi verso il divanetto) – Ora va, a manu lesta scunzati ‘ssa tavula ca iu m’assettu cca  e chiacchiariamu, ‘nto mentri m’ addumu lu sicarru e mi fazzu ‘na fumatedda.

Cristina: – No, papà, si voi ca m’assettu nun ha’ fumari, picchì accomu mi sentu si fumi mi pozzu iri a curcari pi’ ddaveru.

D.na Filumena: – (Dalla cucina) Calò ‘u vo fattu ‘u café?

Don Caloriu:Certu ca ‘u vogghiu, vistu ‘ca nun pozzu fumari ammenu mi cunzolu c‘u café. Filumé sai chi ti ricu, mi fai ‘stu café e ti veni assetti ca i piatta ‘i poi lavari quannu allistemu ri parrari.

D.na Filumena: – Staiu vinennu, quasi prontu eni, picchì a cafittera espressa l’avia priparatu mentri cucia a pasta

Cristina: – Papà iu gnutticu ‘sta tuvagghia e mi vegnu a assettari. (Qualche   istante di pausa)

D.na Filumena: — (Rientra in scena con un vassoietto con due tazzine di caffè) – Cca c’è u café.

Don Caloriu: – (Preso il primo sorso di caffè, esordisce…)   Allura, eranu li durici e trenta cincu o l’una menu un quartu, iu mi truvava ‘nt’ ‘a chiazza  ‘nzemmula cu n’avutri  rui amici e stavamu accuminciannu a ritirarinni, quannu mi passau r’allatu Pasqualinu  ‘u figghiu ri Vicinzinu e mi salutau, però mancu fici deci passi  ca si firmau ‘na giulia, scinneru dui finanzeri, ficiru acchianari a Pasqualinu e su purtaru a caserma.

Cristina: – Ma chi dici papà, ma siddu all’unnici e vinti vinni cca e ti lassau  ‘dda  buttigghia ri vinu c’a tia ti paria dicottu, anzi mi lassau rittu ‘nca vulia sapiri comu ti pari.

Don Caloriu:Ma eu figghia mia mi rifiutu ri tastallu, sapennu ca nun eni fattu cu ‘a racina.

D.na Filumena: –  Cca nni successi navutra cosa, eranu attornu a li durici e trenta cincu quannu fora ‘ntisimu un barbuttizzu, to figghia affacciau a la finestra e vitti a Norina c’un catu chinu r’acqua chi dicia: «viniti, viniti, sciarati, sciarati e dicitimi si chistu nun eni vinu» – Ora iu sacciu ca a li nozzi di Cana ‘u Signuri c’un miraculu fici addivintari l’acqua vinu, ma r’into puzzu sempri acqua ha acchianatu. Calò tu ‘u capisci picchì l’acqua ri Norina pari e fa sciavuru ri vinu?

Don Caloriu:Eu pensu ca sulu ‘na cosa potti succeriri: Forsi ‘a cisterna di Pasqualinu s’avissi spaccatu e ‘u vinu chi cc’avia s’avissi ‘nfiltratu ‘nta  ‘na vina  r’acqua  e accussì si spiega comu donna Norina   tirau un catu ri vinu.

Cristina: –  Talè veru eni, comu nun ci avia pinzatu…, ca forsi veru r’accussì potti succeriri.

D.na Filumena: – Ma eu ‘nta sti jorna passati, si nun pigghiu erruri, avissi ‘ntisu diri ca cc’avianu siquistratu la cisterna china ri vinu

Don Caloriu: –  Ora chi ci penzu puru iu lu ‘ntisi diri.

Cristina: – Mamà, cci penzi ca mentri c’era Pasqualinu cca, si ‘ntisi sunari ‘na sirena?

D.na Filumena: –  Si, la mà, la ‘ntisi puru eu, ma chi potti essiri?

Si sente suonare il campanello di casa

Cristina: – (Si avvia verso il lato sinistro per andare ad aprire il portone) Cu èni?

Don Vicinzinu: – Iu sugnu Vicinzinu Mattolaio, ‘u patri ri Pasqualinu

Cristina: – Acchianassi, s’accomodassi.

Don Caloriu:(Avendo capito che trattasi di don Vincenzino, si alza e gli va incontro, e mettendogli la mano destra sulla spalla…) – Vicinzì, chi fu, chi successi?

Don Vicinzinu: – Oggi jurnata nivura è pi’ la me famigghia.

Don Caloriu: – Assettati Vicè, stamatina, pi’ essiri sinceru, mi truvavu ‘nt’a chiazza, mi passau r’allatu to figghiu  Pasqualinu, mi salutau e mancu fici deci passi ‘nca si firmau ‘na giulia e dui finanzeri ‘u ficiru acchianari e su purtaru a caserma.  Ma iu dicu c’avia fattu ri mali ddu picciottu?

Don Vicinzinu: – Nenti fici, a nuddu ammazzau me figghiu, ca eni bonu comu un pezzu ri pani. L’unicu sbagghiu chi ha fattu eni, ca nun avennu un travagghiu, pur’essennu diplomatu ragioneri, si lassau cumminciri ri certi amici, e ha fattu cocchi pocu ri vinu cu’ l’acqua e ‘u zuccaru. Ora a simana passata vinni ‘a finanza, forsi pi la ciusciata ri ddi certi amici affezziunati ma chini ri ‘mmiria, e cci siggillaru ‘a cisterna china ri vinu.

Don Caloriu:Si, ma picchì l’arristaru?

Don Vicinzinu: – Picchì, picchì lu figghiu meu nasciu sfurtunatu. Stamatina avia nisciutu appena appena, quannu vinni na pattugghia di finanzeri circavanu a iddu e vistu ca nun c’era vosiru trasiri ‘u stessu, rumperu i sigilli, raperu ‘u cupecchiu e cu’ maravigghia nn’ addunamu ca cci mancava la metà ri vinu. Ora vulianu sapiri ri mia comu avia fattu me figghiu a vinnisi ‘u vinu vistu ‘nc’ ‘a cisterna era ancora siggillata. Cci dissi ca me figghiu nunn’avia vinnutu e puru eu nun mi sacciu spiegari com’è ca cci manca la metà ri vinu.

Cristina: Ma si li cosi sunnu d’accussi, allura eu ‘u sacciu unn’è ‘u vinu e cci sunnu li provi ca Pasqualinu eni ‘nnuccenti.

D Vicinzinu: – Signurina ma chi diciti? Ma chu mi cci mannau cca ‘u Signiruzzu. Dicitimi com’è ‘stu fattu?

Cristina: – Quannu vostru figghiu nisciu, passau di cca e mi lassau (si alza e va a prenderla dalla tavola) ‘sta buttigghia ri vinu novu e mi rissi ‘nca vulia sapiri comu ci paria a me patri. Mancu avia cincu minuti chi si ‘nn’avia iutu ca sintennu barbuttizzu fora, m’affacciai a la finestra e vitti a donna Norina c’un catu d’acqua tiratu ri lu puzzu ma chi facia ciavuru ri vinu e puru lu culuri ci assimigghiava.

Don Caloriu: – Vicinzì, Cristina mi cuntau sta cosa e vulia sapiri comu  era possibili, iu nun sapennu u riscursu r’a cisterna ci detti ‘na spiegazioni r’accussì, a lumi  ri nasu: pi mia la cisterna ri Pasqualinu ‘nta la parti avuta si spaccau e lu vinu si ‘nni  ju ‘nta cocchi vina r’acqua.

D.Viscinzinu: – E sa si la muggheri di Bastianu lu jittau ‘ddu catu d’acqua?

D.naFilumena: – Cristina, senti chi fai la mà, scinni vai a sunari a lu campanellu di Norina e ci dici si po’ veniri pi’ cincu minuti cca.

Cristina: – Subitu…, Ci vaju subbitu.

D.na Filumena: – Certu ‘nca si l’avi ancora fussi cosa ri iri a la caserma cu tuttu lu catu r’acqua e dimustraricci ca ddu picciutteddu cu la mancanza ri vinu nun c’entra nenti.

Don Caloriu:Siddu pozzu diri la mia, penzu ca c’un bonu avvucatu e ‘na prova r’accussì lampante, dumani stessu l’avissiru a lassari libiru.

Cristina: (Rientra in scena seguita da donna Norina) – Eccomi riturnata e cca c’è donna Norina.

D.na Norina: –  Bongiornu a tutti chi cc’è, a mia vuliti parrari?

Don Caloriu: Donna Norì, sta’ matina Cristina affacciata a la finestra vi vitti fora c’un cato r’acqua ‘n manu dicennu ‘ca paria vinu……

D.na Norina: – Sì, sì veru eni, anzi vi pozzu diri ca lu tastai puru e avi lu sapuri ri vinu, cchiu leggeru…, ri chiddu chi nun fa girari la testa.

Don Caloriu:Benissimu, ora chiddu chi vuliamu sapiri eni, si ‘stu catu di vinu- acqua cci l’aviti ancora o puru lu jttastivu?

D.na Norina: – No, nun lu jttai, ma picchì r’accussì ‘mpurtanti eni?

D.na Filumena: – Si l’acqua ri lu vostru puzzu pari vinu, un mutivu c’è.  A quantu pari la cisterna ri Pasqualinu, (indicando don Vicinzinu) so figghiu, s’avissi spaccatu e bona parte ri lu vinu chi cc’avia s’infiltrau ‘nto tirrenu e s’ammiscau cu l’acqua.

Don Viscinzinu: – ‘Sta matina me figghiu avia nisciutu allura allura, vinni la finanza pi controllari li siggilli ri la cisterna e vittiru ca era sminzata, pigghiaru a me figghiu ‘nt’ ‘a chiazza e su purtaru a la caserma accusannulu r’aviri manumisu li siggilli. Chistu vostru catu di vinu-acqua fussi la prova ri la ‘nnuccenza ri me figghiu.

D.na Norina: – Stati tranquilli, ‘u catu ancora chinu eni e me figghiu Santinu arriva dumani matinu a li deci di Rroma.

Cristina: – E chi cci ju a fari a Rroma, no ‘nca si pigghiau puru iddu ‘u viziu di irisi a pigghiari ‘u café a Rroma?

D.na Norina: – Santinu ju a Roma pi gghiri a fari ‘u cuncursu r’avvucatu, lu superau e di rumani ‘n poi  po’  ‘ncuminciari a esercitari la professioni. Chista di Pasqualinu sarà la prima cavusa chi me figghiu addifennirà, e sugnu sicura ‘nca la vinceremu.

Don Vicinzinu: – Chi Diu sia lodatu! Sulu ca nun viu l’ura chi scura e agghiorna. Ora levo lu disturbu ‘ca vaiu a la casa e ci vaiu a cuntu tutti ‘sti novità a me muggheri, picchì perora di sicuru farà comu ‘na pazza. Allura bonasira a tutti e nni viremu dumani.

Tutti insieme: – Bonasira e stati tranquilli ‘nca tuttu si risorvi.

Cristina: – (Accompagna don Vicinzinu e da   dietro le quinte la si sente salutare) – Arrivederci don Vicinzinu!

D.na Norina: – Dicitimi ‘na cosa ‘stu picciottu…, Pasqualinu ‘nsumma, ma ‘na vota   nun sturiava pi ragioneri? – S’arrivau a diplomare?

D.na Filumena: – Si Norina si diplomau e cu lu massimu di li voti, peccatu ca nun ha truvatu mai un pusticeddu e cunsigghiatu ri certi amici affizziunati si misi a cummattiri cu ‘stu vinu e…, piccitteddu, comu si vitti quattru picciuli ‘nta sacchetta si critti di putiri pigghiari  ‘u munnu a pugna, e cuminciau a fari spenni e spanni e cu lu sapi siddu forsi nunn’avi mancu li sordi pi pagarisi n’avvocatu.

D.na Norina: – Sent’ a mmia Filumena dumani torna me figghiu ri Rroma, e già po’ fari l’avvocatu, nun ci pinzati vol diri ca sarà la prima cavusa c’addifenni l’avvocato Santino Gagliardino, e vistu ca si tratta ri un vicineddu di casa chi quannu eranu nichi jucavanu ‘nzemmula, sicuramente me figgiu sordi nun sinni pigghierà. E poi, ‘nta ‘sti jorna, aviamu pinzatu cu me maritu di pigghiarini ‘nta lu nostru negoziu un raggionieri, picchi cu tutti ‘sti liggi e tutti ‘sti tassi chi cci sunnu nun ci la facemu cchiu a teniri tutti li cunti in’ordini, e vistu ca Pasqualinu è diplomatu raggioneri ‘nni pigghiamu a iddu, armeno lu canuscemu bonu e ci putemu aviri firucia.

Don Caloriu: Bonu faciti donna Norina, pinzati sulu ca si facemu beni Diu ‘nni lu ricumpenza. Dopu tuttu Pasqualinu picciottu bonu eni e di famigghia anurata. Aspittamu a dumani e viremu chi succeri.

D.na Norina: – Certu dumani me figghiu arriva all’aeroportu a li deci e menza, avanti c’arrivamu nun sarà prima ri menziornu, giustamenti am’a manciari, s’arriposa ‘na urata e versu li dui e menza va à la caserma ri la guardia ri finanza e va a sentiri comu stannu li cosi.

D.na Filumena: – Allura ‘stu picciutteddu pi  nesciri sinni  parra porumani.

Don Caloriu:Filumè pi purtarisillu ficiru prestu, penza ca mancu pottiru aspittari chi ddu picciottu arrivassi a la casa, ma pi lassallu iri nun farannu accussì prestu.

(Suona il campanello)

D.na Filumena: –  Cristina la ma’, va viri cu eni ca iu mentri vaiu a fazzu ‘u cafè pi offrilu a Norina, picchì nni misimu a parrari e mi stava scurdannu ri fari l’onuri ri casa.

Cristina: –  Cu è?

Samanta: Cristina, eu sugnu Samanta, me matri ancora ddocu é?

Cristina: Acchiana, acchiana, ca to matri cca è, vinisti giustu ‘ntempu pi piggiarini ‘u cafè.

Cristina e Samanta: (Entrando in scena si salutano baciandosi) Ciao! Ciao!

Samanta: – Chi fa cchiu tardu ci’am’agghiri a la missa?

Cristina: – E a quali chiesa emu? – picchì cu tutti li riscursi chi ci hannu statu cca ancora mancu ‘a cucina maiu fattu. Mamà metti puru ‘u cafè pi Samanta

Cristina: – (Rientra dalla cucina con 5 tazze di caffè) Eccu ‘u café – Ciau Samanta

Samanta: – Bongiornu a tutti. – Cristina pi la missa emu a la Matrici ‘ca eni a li 6 e menza

Cristina: –  Bonu è, ma eu nun lu sacciu si ci la fazzu.

D.na Filumena: – Va iticci a la Missa, ca pi fari  a cucina  ci penzu eu.

Samanta: Mamà ti vinni a diri ca antura telefonau me frati Santinu, e dissi ca duman’e matinu arriva all’otto e cincu.

D.na Norina: – Bonu è c’ arriva accussi prestu e viremu si si po’ risolviri dumani stessu sta custioni di Pasqualinu.

Samanta: – Picchì chi cci successi?  Ma ‘stamatina nun vinni cca?

D.na Norina: – Talè, la mà jamuninni, ca tu ti vai a priparari piggh’irivinni a la Missa, e strata facennu Cristina ti cunta chiddu chi successi a ddu picciottu. Nuatri ni nni emu e dumani mentri turnamu ri l’aeroportu cci cuntu tuttu a me figghiu Santinu e speru ca duman’a ssira saremu cca tutti riuniti compresu Pasqualinu. Bonasira

Don Caloriu:Bonasira e salutatimi a vostru maritu

D.na Filumena: –

(Le accompagna e sul pianerottolo si salutano) Vi saluto, Norì rumani nni sintemu. (Rientra) Allura Calò iu mi vaiu a fazzu a cucina, picchi a mumentu am’a pinzari pi cenari.

FINE DEL I° ATTO

CALA IL SIPARIO

Secondo Atto

A T T O II

La scena è sempre uguale a quella del primo Atto e si svolge nella giornata di Lunedì nel tardo pomeriggio. Una radio anni ‘70/’80 è accesa. Il tavolo è spostato al centro della scena. Sul tavolo un centrino e un vaso con pochi fiori.

Don Calogero seduto sul divanetto legge il giornale. Cristina all’asse da stiro sta stirando 2 camicie. Entra donna Filomena dalla cucina, indossa un grembiule e con un piumino comincia a spolverare. Cristina spegne la radio ed esordisce dicendo:

 

Cristina: – ‘Stamatina, mentre vuatri istivu a la putia pi fari a spisa, versu li deci e menza mi telefonau Samanta, ma quannu vinistivu mi lu scurdai a dirivillu.

D.na Filumena: — Perciò aspetti fin’a ora pi cuntarini ri sta telefonata, iu ricu ma unni l’ai la testa? Calò chista sulu siddu si fa zita si metti anticchia a testa appostu e sta cchiù tranquilla.

Don Caloriu: – Veru eni la muggheri, ma ‘u zitu nun è ca cci ‘u pozzu iri a circari iu. Quannu voli Diu arriva lu mumentu puru pi idda. Dici lu pruverbiu anticu: «Seri, seri ca bonavintura ti veni».

Cristina: –  Bonavintura!? E cu eni stu cristianu!? Cu l’ha vistu mai!? Ora puru chissu cci vulissi, farimi zita cu unu chi avi lu nomu r’accussì arrancirusu!!

Don Caloriu: – Ma no figghia mia, ma chi capisti ca iu ti vulissi dari a corcunu senza ri lu to piaciri? – Chistu eni lu pruverbiu chi dici ca si sai aspittari ti veni ‘na bona furtuna o bona vintura eni la stessa cosa. Quannu tu t’azzitari prima ri tuttu av’a piaciri a tia, av’a essiri un bravu picciottu e di bona famigghia, però a la fini  ri li cunti chidda chi ci av’a stari ‘nsemmula si tu, perciò chiddu chi piaci a tia, piaci a tutti. Si voi un cunsigghiu, mi l’addumanni ca ti lu rugnu, ma chidda c’av’a diciriri  a essiri sempri tu.

D.na Filumena: – Sai Calò u fattu eni ca a figghia nostra s’avissi misu ‘ntesta ri fari l’occhiu musciu a Pasqualinu, ma iu cci rissi  ca idda, cu la so biddizza,  s’av’a mettiri cu  qualcunu megghiu appusizzionatu.

Cristina: – È veru e virità, cci voli lu ventu ‘n chiesa ma no astutari li cannili. Stati facennu e stati ricennu tutti cosi vuatri. Iu mi lu scurdai picchì vuatri vinistivu ‘nca era quasi l’una, avia la pignata misa, e mentri scinniavu ‘a spisa priparai pi manciari. Poi scunzai a tavula, lavai piatta e pignateddi e mentri tu eri curcata iu mi misi a stirari e sugnu junta cca.

Don Caloriu: – Aspetta a mmia Filumè, nun è ca s’aviss’a diri cocchi cosa di Pasqualinu macari picchì cci successi ‘stu ‘ntoppu, picchì la sua eni ‘na famiggia anurata e so patri eni un gran travagghiaturi e un veru galantomu.

Cristina: – Papà, mamà nun v’allarmati ca nenti cci fu e nenti cci sarà cu’ Pasqualinu, picchì chiddu a zita l’avi.

D.na Filumena: – Veru eni? E cu fussi sta furtunata?  ‘Nca facemucci li scarpi.

Cristina: – Mamà nun facemu ca prima schifii e poi addisii! Allura, quannu aeri emu a la missa cu Samanta, mentri caminavamu mi rissi: sai te diri ‘na cosa mi vogghiu c’ un picciottu e prestu forsi nni facemu ziti. E cu fussi, cci fazzu eu. Pasqualinu, mi rici idda. C’avia a fari iu, cci retti ‘a manu e cci fici l’auguri.

Don Caloriu: – Cuntentu sugnu pi Pasqualinu, picchì va fa furtuna, e iu penzu ca già nni Bastianu Gagliardinu cocchi cosa a sapianu, ‘nfatti ca s’avianu fattu ‘u cuntu ri piggiarisillu ‘nta putia comu raggiuneri.

D.na Filumena: – Però ‘u cuntu è bellu e bonu, ma ancora nun avemu pututu sapiri chi fu ‘sta telefonata.

Cristina: – Samanta rissi ca so frati Santinu già a li deci ju a la caserma e lu Cumannanti ci rissi: «Più tardi mando due guardie a casa sua per verificare se quanto lei afferma risponde a verità. Prepari un altro secchio con relativa corda per calarlo nel pozzo e confrontare così i due secchi d’acqua. Se risulta come lei asserisce il suo assistito sarà rilasciato in giornata». Mentri vuatri riscurriti ri la cosa, iu vaiu a sistemmri a spisa chi purtastivu.

Don Caloriu: – Ma ‘nsumma pari ca pi Pasqualinu li cosi un si mettinu tantu mali, – Cristina, lu pà portami un biccheri r’acqua e poi pripari na tazzicedda di cafè

Cristina: – Cca cc’è l’acqua e subitu ti vaiu a mettu ‘a cafittera ‘ncapu

  1. Filumena: – Calò, (Lieve pausa e parlando lentamente) sai chi penzu… comu fussi a faricci sapiri sta nutizia a Vicinzinu e a so muggheri, r’accussì si tranquillizzanu ‘n’ anticchia… Nun ci poi abbiscinari?

Don Caloriu: – Veramenti… m’annuiassi aggh’irimi a vestiri, ma pi Vicinzinu chistu er’avutru. Mi piggiu sta tazzicedda ri cafè e cci vaiu.

Cristina: – E cca cc’è ‘u cafè, menu mali ca ‘a cafittera cca rintra è sempri pripata. Mamà ma chi ti scurdasti a’ ccattari ‘a buatta r’ogghiu ri semi?  E iu rumani comu l’è frijri i cassateddi? Ora arrivu a la putia e l’accattu. Papà ma la cincucentu fora ‘a lassasti o ‘a trasisti ‘nto garaci?

Don Caloriu: – A trasivi, picchì rissi megghiu a trasu c’av’ a fari fora, macari passa un picciutteddu c’un chiovu ‘n manu e pi sfrizzicu sfrancia tutta ‘na latata.

Cristina: –  Biiiiiiih! Papà tu la teni troppu dilicata, mancu si fussi un gran machinuni.

Don Caloriu: E figghia mia lu sai comu si rici, «cu pocu avi, caru teni». Perora avemu chista e mi piaci goririmilla senza né ammaccuna né sfranciuna fin’a quannu la canciamu.

Filumena: – Ma chi bisognu cc’eni r’ a machina piggh’iri adda banna a accattari na buatta r’ogghiu a la putia ri don Larenzu e niscennu passa ri nni don Vicinzinu, cci cunti chiddu chi ti rissi Samanta e d’accussì sparagni na nisciuta a to Patri.

Don Caloriu: – Bonu è, e vistu ca mi sparagni ‘sta caminata, comu torni ti ricu ‘na cosa ca cci sentirai preu.

Cristina: – Papà ca nun’ mi la poi diri ora.

Don Caloriu: – Quannu torni, ca eu mentri nni parru cu to matri.

Cristina: Allura mi nni vaiu a farimi ‘sti ru sirvizzedda, ma mi mittisti na firnicia ‘ntesta.

Don Caloriu: Veni cca la muggeri, fermati ‘n’anticchia di iri arrisittannu e assettati cca ca parramu.

Filumena: – No lu maritu cc’è dari ‘na passatedda cca ‘nterra, picchì penzu ca ‘stasira verrannu cristiani, r’accussì mi trovanu a casa bedda pulita. Vaiu dda rintra ‘nt’a cuscina pigghiu un vastuni e ‘u tuvagghiuni e vegnu, e mentri ‘u passu ‘nterra, tu parri ‘nca iu ti sentu. (Esce e ritorna dopo qualche istante).

Don Caloriu: – Allura la muggheri nuatri avemu ‘sta figghia sula, maritannusi si puru lu maritu chi pigghia, casa nunn’ avi, ponnu stari cca ‘ncapu ‘nta l’appartamentu chi allistemu l’annu passatu, la biancheria cci la ficimu, ……

Filumena: – (Interrompendolo…) a 24 cci l’aiu fattu, ‘nca pi mentri campa nun avrà bisognu r’accattari né un linzolu e mancu ‘na tuvagghia ri facci.

Don Caloriu: – Eu dicisi ca cce fari passari un capricciu. Vinnennu lu vinu ci accattamu ‘na machina nova e chidda chi piaci a idda. Chi nni penzi?

Filumena: – Penzu ca nun ci fussi lu bisognu di iri a spenniri tutti sti miliuna, anchi picchì cu ‘a Cincucentu putemu accummirari.

Don Caloriu: – Veru è, però si capita di iri a Palermu, o puru farinni na gita macari a Erici, cu a Cincucentu nun eni cchiù tantu sicuru e cunzigghiabili.

Filumena: – Ma chi sacciu, faciti comu vuliti. (Suona il campanello) Vegnu, vegnu, cu è?

Cristina: – (Si sente la voce dall’esterno) Eu Cristina sugnu, rapi.

Filumena: Acchiana, acchiana ca to patri a tia aspetta

Cristina: (Entrando tira fuori dal sacchetto di carta la bottiglia dell’olio di semi) Cca c’è l’ogghiu pi friiri i cassateddi. Allura papà chi m’avivi a diri?

Don Caloriu: – Senti a mia Cristina, a fini simana vinnemu  lu  vinu  e decisimu cu to matri d’ accattariti na machina nova, a tia chi machina ti piacissi?

Cristina: – Aaah ch’è bellu, ch’è bellu, ch’è bellu!!!!! (Battendo i piedi per terra), eu macari di ‘na FIAT 850 m’accuntentu! (Si alza per dare un bacio ai due genitori)

Don Caloriu: – Assettati, assettati per ora, prima ri darimi ‘’a vasatedda senti chi machina haiu ‘ntinzioni r’accattariti. Tu vulissi ‘a 850 e iu ‘nveci ti vogghiu accattari ‘na bellissima……Filumè e pigghiami un bicchieri r’acqua.

Cristina: Papà ancora m’a fari struriri (Cambiando espressione del volto) Ah ‘u capivi, eni ‘na babbiata chi mi vulivi fari.

Don Caloriu: – Aspetta ‘ca vivu, nun aviri prescia; (Torna donna Filomena con il bicchiere d’acqua e glielo porge. – Beve sorseggiando lentamente) dissimu allura ‘na bellissima Alfa Romeo Giulia 1300 GT, però s’a tia ti piaci chidda, accattamu chidda.

Cristina: – Ma no papà, ma mancu si fussi scema, canciari l’oro p’u chiummu. Siiiiiiiiii!!! Ci emu rumani a la cuncissiunaria? Mamà ma t’a ‘mmaggini a to figghia chi guida na Giulia? Ch’è bellu! – Ch’è bellu! – Ch’è bellu!!!

Filumena: – Ma figghia mia, ma to patri chi ti liggiu lu pinzeri? – Aeri ricivi ‘nca t’avissi piaciutu ‘na machina sportiva e già oggi lu desideriu to eni rialtà. L’ogghiu lu purtasti e lu vitti, ma l’avutru sirvizzu lu facisti?

Cristina: –  Certu ca cci ivi e cci cuntavi chiddu chi mi  rissi  Samanta  pi telefunu

Don Caloriu: – E cu è chi t’affacciau, c’era rintra Vicinzinu?

Cristina: – Papà nun lu sacciu si era rintra, picchì a mia m’affacciau donna Ciccina, e anzi mi rissi ca stava arrisittannu ‘a casa, si canciava i rrobbi e vinia… Te dumannari ‘na cosa. A la putia nni don Larenzu c’era na certa Sarafina, chi paria ‘na truscia ri rrobbi lordi… (L’interrompe il padre)

Don Caloriu: – ‘nfatti ca cci riscinu «Sarafina ‘a ‘ntruscia»; e allura c’avia

Cristina: – parrava e dicia: ‘u sintistivu c’arristaru ‘o Re r’ ‘i bastuneri, vol diri a Pasqualinu Mattularu? E mentri lu cuntava era tutta addivirtuta. Ora iu ricissi picchì ‘nveci ri chiacchiariari ammatula nun si v’a sgrascia ra testa e peri ‘ca allatu r’idda nun si ci po’ stari? E poi chi voli riri «U Re ri bastuneri»

D.na Filumena: – Ti lu spiegu iu; ‘na vota pi Carvevali nun c’eranu li veglioni, ma si riunianu tri o quattu famigghi nni una c’avia ‘a casa cchiu granni e sunavanu. A lu stessu tempu dui o tri coppie ri mascarati accumpagnati ri unu senza mascara e c’un bastuni ‘n manu, ianu unni si sunava, chistu tuppuliava a dda porta c’ ‘u vastuni e quannu cci rapianu cci ricia: ponnu trasiri du coppie ri maschari, pi farisi ‘na ballata? Chistu era ‘u bastuneri ed era senza maschera picchì facia ri garanti datu ca chiddi c’abballavanu eranu irricanuscibili pi’ via ri la mascherina, chi però a metà ballu pi ordini ri lu bastuneri si l’avianu a livari, vasennò succiria l’opra.

Don Caloriu: – ‘Nveci parrannu ri vinu fattu cu l’acqua chiddu chi lu fa eni chiamatu bastuneri picchì c’un bastuni avissi arriminari l’acqua finu chi si scuagghia ‘u zuccaru, chi poi ‘ntisi riri ca stu travaggiu  ‘u fannu cu ‘n’attrezzu elettricu.

(Suona il campanello)

D.na Filumena: – (Va ad aprire) Cu è?

D.na Ciccina: – Iu sugnu, Ciccina ‘a muggheri ri Vicinzinu.

D.na Filumena: –  Acchiana Ciccì.

D.na Ciccina: – (Entrando saluta) Bonasira a tutti, disturbu?

Don Caloriu: – Trasissi e s’accomodassi c’a muggheri ri Vicinzinu mai disturba, cchiuttostu iddu dunn’è, chi fa?

D.na Ciccina: – Parrannu veru, aspittannu chi l’avvucatu Santinu nni facissi aviri cocche notizia, doppu manciari si ju a curcari ‘n’anticchia, s’iddu arrinesci a dormiri.

D.na Filumena: – Ciccì, scusami un mumentu iu vaiu ‘nta cucina ‘nca mentri priparu cocche cosa pi manciari ‘stasira, ti lassu ‘n cumpagnia ri me figghia Cristina e di me maritu.

D.na Ciccina: – Ant’ura vinni so figghia Cristina a me casa e mi rissi ca hann’a veniri dui guardii cca ‘nfacciu pi viriri ddu catu r’acqua -vinu e pi tirarinni  n’avutru p’apparaunallu cu chiddu  d’aeri.  Ma speriamu ca ‘nta ‘stu puzzu cci nni fussiru ancora ri sti tracci ri vinu.

Don Caloriu: – Cristina senti chi fai, pigghia ‘ssu telefunu, chiami a donna Norina e ci dumanni si cci vinniru li finanzeri; si nun ci hannu – vinutu ricci chi fa la prova a calari ‘n’ avutru catu ‘nta lu puzzu e quannu lu tira viri si l’acqua fa ancora sciavuru ri vinu.

Cristina (Fa il numero al telefono attende qualche attimo…) Prontu, don Bastià! sugnu Cristina………… Mi la passa a donna Norina……Si, aspettu……Prontu, Cristina sugnu…… Siccomu cca cc’è donna Ciccina, ‘a matri ri Pasqualinu, vulissimu sapiri: vinniru poi pi controllare   ddu catu ri vinu-acqua?……………. Ah! Si? Menu mali. E l’avvocatu Santinu cci ju a la caserma? …………U capivi. Allura cci su boni speranzi? …………… Nuatri cca semu, l’aspittamu. Arrivederci. (Depone la cornetta, torna a sedersi e dà resoconto della telefonata) – Allura mi rissi ca già cci eru, verificaru e tuttu risurtau positivu. L’avvocatu era già a la caserma e quannu turnaru li rui finanzeri cu la risposta affermativa, telefonau a so matri dicennucci ‘ca tuttu andava bene, e stava aspittannu chi spiruggiavanu la pratica pi rilassallu. Però mi rissi puru ca idda a ‘n’ autr’anticchia veni cca.

Don Caloriu: – (Alzandosi e facendo qualche passo e rivolto a Cristina…)  Bonu eni d’accussi nni piggiamu ‘u cafè.  Filumè veni cca un minutu.

D.na Filumena: – (Dalla cucina) E chi voi Calò, fammi spirugghiari, r’accussì mi vegnu assettu spinzirata.

Don Caloriu: – Va beni, allura spirugghiati ca sta vinennu ‘a signura Norina e poi macari ‘u cafè ‘u veni a fa Cristina. Chiuttostu, Cristì sai chi fazzu mi levu ‘sta vestaglia, scinnu e vaiu accattu ‘na ‘nguantiredda ri cosi ruci.  (Esce dal disimpegno centrale voltando a destra dove si pensa sia la camera da letto)

Cristina: – Bonu eni papà, mi piaci ‘a pinzata, picchì ‘stasira quattru cosi avemu ri festeggiari: 1°) La bravura ri l’avvocatu Santinu e l’iniziu ri la so carriera, ‘nca iu penzu chi sarà splendida; 2°) la riacquistata libertà ri Pasqualinu; 3° la machina nova chi me patri mi prumisi; 4°) ‘nfini la pirmisioni chi fazzu a me patri ri rimettimi a sturiari pi pigghiarimi un pezzu ri carta.

D.na Ciccina: – Ma picchì veramenti cci cririti ’nca lu lassanu iri?

Don Caloriu: – (Torna dalla camera da letto indossando camicia, cravatta e giacca, chiede permesso agli astanti ed esce) – C’u vostru pirmissu

D.na Ciccina: –  Va iti puru ca eu mi nni staju ennu.

Cristina: – Signura Ciccì stassi cchiù chi tranquilla ca tutti cosi boni hann’agghiri anchi picchì l’avvocato Santino sapi ‘u fattu so

D.na Ciccina: E pinzari…… ma no nenti, nenti, vucca mia statti cusuta, ca nun eni chistu ‘u mumentu ri parrari.

D.na Filumena: – Chi c’è Ciccì, parra, parra, ca nenti ci fa s’iddu lu mumentu è chistu, tuttu si risolvi; chi vulivi riri, parra ca cu lu sapi si ti pozzu rari cocchi bonu cunsigghiu.

D.na Ciccina: Ma ‘nsumma, cca mi pozzu firari e cunfirari. Propriu aeri me maritu avia parratu c’un tramminzaturi pi spiegarici la zitata a me figghiu Pasqualinu, aeri stessu comu sappimu la cosa me maritu cci ju a diri a sta pirsuna di nun nni fari cchiu discursu.

D.na Filumena: E dimmi ‘na cosa cu fussi ‘sta picciotta, tantu nun c’è nenti ri prigiuriziu

D.na Ciccina: – Lassamu perdiri, ca già semu abbastanza ‘mpirugghiati.

D.na Filumena: – Ciccì nun facemu ca si trattassi ri Samanta a soru ri l’avvucatu Santinu?

D.na Ciccina: – Ma tu comu facisti abbisarici? Nuddu nenti nni sapia, e ‘nveci ammuccia ammuccia ca tuttu pari.

D.na Ciccina: – Senti a mia Ciccì, stasira torna rintra to figghiu Pasqualinu, va ricci a to maritu, prima chi veni cca, di parrari arrè cu ddu tramminzaturi e ci rici di iri nni don Bastianu e cci spiega ‘u matrimoniu a Pasqualinu.

D.na Ciccina: Ma iu chi sacciu, parrannu veru cu chiddu chi nni successi iu ora mi scantu ca cocche coffa nni runanu.

Cristina: – Stassi cchiu chi tranquilla e nun avissi nuddu scantu, ca tutti cosi boni hannu a finiri, e si cci ‘u ricu iu po’ dormiri cu’ ‘a manu a mascidda. Dopu tuttu so figghiu Pasqualinu nun è ca iu ‘ncarciari, fu sulu ‘nvitatu ‘ncaserma pi dari spiegazioni pi la mancanza ri dd’anticchia ri vinu.

D.na Ciccina: –  A quantu pari forsi, bedda mia, tu sai cocchi cosa, po’ essiri ca tu avissi ‘ntisu parrari a Samanta.

D.na Filumena: – Ciccì a diriti la virità, aeri Cristina jiu a la missa cu Samanta e mentri caminavanu cci rissi ca voli   a  un  picciottu  e  dicia  puru  ca  prestu s’ avia  a fari zita, me figghia cci dumannau cu era stu picciottu e idda cci rissi ca eni Pasqualinu, perciò spirugghiati vai a la casa e fai chiddu ca ti rissi e poi viri ca nun ti nni penti.

D.na Ciccina: – Allura mi nni vaiu, però vi lassu lu me nummaru ri telefunu e, vistu ca cca addivintau lu pernu pricipali ri la situazioni, si c’è cocchi novità mi chiamati. A cchiù tardu. (Esce di scena)

Cristina: – Mamà chi dici ca si cci mannanu pi zitata cci ricinu ri sì nni don Bastianu?

D.na Filumena: – Si voi sapiri propriamente comu la penzu, figghia mia, iu ricu ca nni Norina nun aspettanu avutru.

Cristina: – A chi cci semu te diri ‘na cosa: stamatina era dda sutta picchì    avia  scupatu u  garasci  e  stava rannu puru un corpu ri scupa ravanti a porta,  nesci l’avvocatu Santinu di rintra, ben vestitu e cu ‘ borsa ri peddi ‘nmanu e tuttu allegru e ririculu s’avvicina, mi strinci ‘a  manu e mi rici: «Ciao Santina, come stai?»  – Bene, grazie e lei?, cci fazzu iu, e iddu subbitu si ammaravigghiau picchì ci rissi di lei. Poi mentri si nni stava ennu mi rissi ca cce diri ri tu picchì pi tia sugnu sempri e prima ri tuttu Santinu – Mamà ma chi significa ‘stu comportamentu? – Si veru eni ca semu vicini ri ‘nfacciu, ma iu cunfirenza vera propria nun ci ‘nn’aiu ratu mai, n’avemu rittu ri tu ma mantinennu sempri li debbiti distanzi.

D.na Filumena: – Mah!! Figghia mia e cu cci po’ leggiri ‘nta la menti ri la genti, certu è un pocu stranu ‘stu fattu. Chi s’avissi puru iddu decisu a farisi zitu e avissi pusatu l’occhi ‘n coddu a tia?

Cristina: – Iu ‘a stessa cosa penzu, però mai prima r’ora m’avia fattu capiri nenti. Ci penzi ‘a riscursioni chi ficimu aeri, quannu mi ricisti ca iu cu la me biddizza mi putia pigghiari a unu istruitu? Nun facemu ca ‘nta ri vuatri matri avissivu riscurrutu e ‘nchianatu ogni cosa? Picchì s’iddu eni d’accussì e chistu avissi a mannari pi matrimoniu iu cci ricu subitu di NO.

D.na Filumena: – No, Santina ti lu giuru pi l’arma c’am’a dari a Diu, Norina nun m’a dittu mai nenti e mai e poi mai avemu pigghiatu riscursu ‘ncapu ri li nostri figghi e tu lu sai ca nuatri dui nni cuntamu sempri tutti cosi e nun ci hannu mai statu segreti né tra tia e mia né tra mia e tia. Sulu ca eu rissi la cosa r’accussì, rettamenti e si s’avissi a’vverari cocchi cosa sarà certamenti un puru casu, ma tu stai tranquilla ca ri zoccu suspetti tu nun ci nn’è assolutamenti nenti.

(Suona il campanello di casa)

D.na Filumena: – (Si alza per andare ad aprire e rivolta a Santina che stava per alzarsi) Cci vaiu iu. (Dal pianerottolo…) – Cu è?

Don Caloriu: – Iu sugnu Filumè, rapi.

Cristina: – Turnasti papà, nun è ca niscennu, mi purtasti ‘a Giulia?

Don Caloriu: –  Teni cca metti sti cosi ruci ‘nto frigoriferu pi ‘stu mumentu, ca  ‘a   machina nova quannu è ura  arriva, anzi cci veni puru tu e la porti tu rintra. Rimmi Cristina c’eni nenti   ri novu?

D.na Filumena: – Sapiti chi vi ricu sunnu già li cincu ora telefono a Norina e cci dumannu si hannu nutizii ri so figghiu e Pasqualinu e poi ‘n casu chiamu a Ciccina e ci ricu chi vennu maritu e muggheri. (Si mette al telefono)

Don Caloriu: – Iu mi vaiu a levu ‘sta giacca e mi rimettu dda vestaglia ca staiu cchiù comodu

Cristina: – E iu, vistu ca hannu a veniri genti mi vaiu a mettiri l’avutri robbi e mi rugnu ‘na truccatedda.

D.na Filumena: – Pronto, Norina?… Eu Filumena sugnu, talè passami a to matri…………Si, si eu sugnu, ma rimmi na cosa comu finiu?  N’hai avutu cchiù notizie, comu stannu li cosi? ………… Nenti ri menu…………. Si ‘u capivi…allura tra deci minuti su dintra……….Picchì cu c’è………..Comu? Ah, si, si, to cumpari Larenzu………e av’a veniri nni mia? – e chi voli? – me figghia antura cci ju a la putia p’accattari ‘na buatta r’ogghiu ri semi, s’avvissi scurdatu a pagariccilla?….. Avutri cosi?  Mah cca semu, quannu veni tantu piaciri.  Amunì ti salutu. (Ad alta voce) Calò sai chi dicu nun ti la mettiri cchiù la vestaglia e veni cca ca sta vinennu genti.

Don Caloriu: – Vegnu, vegnu, staiu vinennu.

Cristina: – (Dall’interno…) Mamà si po’ sapiri cu è chi sta vinennu?

D.na Filumena: – Sta vinennu don Larenzu ‘u putiaru, e si tu ti spirugghiasti veni cca, ca iu puru mi vulissi a livari ‘stu falari e canciarimi ‘sti robi.

Don Caloriu: – Iu sugnu cca, cu dicisti c’av’ a veniri don Larenzu?  ‘u putiaru? c’av’a veniri a fari?

D.na Filumena: –  R’accussì mi rissi Norina. Rici ca ju nn’idda e ora av’a veniri cca, e nun sacciu avutru. Talè stai attenta si sonanu ca vaiu dda rintra.

Don Caloriu: – (Si siede sul divanetto riflette ad alta voce) Ma chistu chi po’ vuliri. Pi canuscini nni canuscemu, ma comu vicini ri quarteri, p’ ‘u restu si po’ diri ca nunn’avemu avutu mai cuntatti. (Rientra   Cristina) ‘Nfini, però, cca semu e stamu a lu sentiri.

Cristina: – (Con espressione basita) Papà, ma chi parri sulu? Ma iu macari mi scantu, e diri ca nun sini propriu vecchiu, vecchiu e pensu ca nun ponnu essiri l’arteri scurusi.

Don Caloriu: – Finiscila ri babbiari, ca vecchiu nun ci sugnu e nun mi ci sentu. Cchiù tostu to matri rici ca av’a veniri Don Larenzu, po’ essiri ca ti scurdasti a pagaricci dda buttigghia r’ogghiu?

Cristina: –  Ma quannu mai iu ci la pagavi, pi tali signali cci retti milli liri e mi turnau centu settanta liri ri restu

D.na Filumena: – Senti chi fai Cristì acchiana dda ‘capu e scinni ‘na poco ri segghi e li metti dda rintra (indica la porta centrale), però runaci ‘na spruvulazzata, picchì penzu ca ‘sta sira ponnu veniri genti assai. (Cristina esce da sinistra)

(Suona il campanello)

Don Caloriu: – (Alzandosi…) Vaiu a grapu eu…Cu è?

Don Larenzu: Eu sugnu Larenzu Pastrino. C’ è pirmissu?

Don Caloriu: –  Acchianassi

Don Larenzu: – (Entrando) Bonasira a tutti

Don Caloriu: –  Bonasira, s’accomodassi!

Don Larenzu: – Talè! Ma iddu ri lei mi rici!!! – Certu cunfirenza, cunfirenza nunn’avemu e chistu è veru, ma sempri vicini di quarteri semu e pi di cchiù ri la stessa età si po’ diri. Si l’aviti a piaciri ricemuni di tu.

Don Caloriu: – Ma certu ca l’aju a piaciri. Allura rimmi tuttu, ‘nta chi cosa ti pozzu serviri? ma quali serviri ca iu mancu ri me muggeri sirvimentu nni pritennu, ca unni la pozzu scanzari la scanzu.

D.na Filumena: – (Con enfasi e in italiano) Hai visto? Questi sono uomini, capaci di dare una mano alla moglie!!! Mentre tu che fai? Te ne stai seduto su quel divano e dai ordini: Filumè fammi il cafè, Filumè prendimi un faccioletto, stirami ‘sta cammisa, insomma Filumena di qua e Filumena di là. Ora io capisco che quando fai una simana di travagghiari in campagna la sira sei stanco e ti riposi, ma tu ti comporti così anche quando stai un mese senza iri in campagna.

Don Caloriu: – Senti a mia Larè arripigghiamu ‘u riscursu di r’unni l’aviamu lassatu, picchì i fimmini sempri da riri hannu e di lamintarisi, puru si unu li tratta cu li ‘nguanti gialli.

Don Larenzu: – Dunchi tutti canuscemu lu pruverbiu chi dici «pigghiari dui picciuna cu na fava» e a mia sta cosa oggi mi sta succirennu. Aeri matinu cu li setti matinati avia vinutu me cucinu Vicinzinu dicennumi s’iddu cci putia spiegari ‘u matrimoniu a so figghiu Pasqualinu cu la figghia ri me cumpari Bastianu, poi in basi a chiddu chi successi mi rissi ri suprasseriri. Na para d’uri nn’arrè riturnau dicennumi ca ci putia iri.

Don Caloriu: –  E chissa è una palumma…

Don Larenzu: –  Calò, m’a scusari, ma nun sugnu saccu ca si sdivacu tuttu ‘nsemmula. Comu vi ricia ci rissi quali sunnu l’intenzioni ri Pasqualinu, ca tutti sapemu ca eni un bravu picciottu, anchi si ci capitau ‘stu picculu ‘ntoppu. Nun ci pinzaru du voti a dirimi di si, cumprisa Samanta ca tantu era cuntenta ca ci brillavanu l’occhi di chiantu.

Don Caloriu: – Si e l’avutra palumma unn’è? – picchi accussì ‘a fava un picciuni sulu s’a mancia.

 (In questo frangente passa Cristina con due sedie per posarle nel disimpegno)

Don Larenzu: – Eccu unn’è (Alzando l’indice e indicando Cristina)!

D.na Filumena: – Me figghia? E cu eni chistu chi avi ‘stu pinzeri?

Don Larenzu: – Pinzeri bonu eni, criritimi donna Filumena

Cristina: – (Posate le sedie, ritorna…) Ma chi stati parrannu ri mia?

Don Larenzu: – Sintissi a mia, signurina mi rettiru lu ‘ncarricu di ririvi ca me figghiozzu, vol diri l’avv. Santinu si voli fari zitu cu lei

Cristina: – L’ avvocato Santino fidanzato con me?  E chi l’avrebbe mai detto.

Don Larenzu: – Signurina, me figghiozzu avi assai chi avi ‘sti ‘ntenzioni, ma sia pi essiri timidu e sia picchì ha sturiatu e nun ci a statu mai l’occasioni, ora vinni l’ura ri fari puru chistu passu e ricurdamuni ca quannu ‘u piru è maturu cari sulu.  Allura chi risposta cc’e dari Calò?

Don Caloriu: Cristina figghia mia tu c’ a dari la risposta, si cci rici di si allura avi ragiuni don Larenzu ca cu na fava pigghiau du palummeddi.

Cristina: – Una sono io, così ho capito poco fa, e l’altra chi sarebbe?

D.na Filumena: – To cugnata Samanta ca si fici zita cu Pasqualinu.

Cristina: – Papà tu chi mi cunsigghi. Mamà e tu chi dici?

Don Caloriu: – Figghia mia tu a decidiri, iu ti pozzu sulu diri ca pi lu picciottu nun c’è nenti di riri e puru pi la famigghia ca eni appattari a chidda nostra.

Cristina: – Ho capito che la decisione devo prenderla io personalmente, perciò che devo fare, anche se la cosa è tanto precipitosa, va bene dico di si.

Don Larenzu: – Va bene, cci vaiu a dugnu ‘a risposta a me cumpari. Bonasira a tutti e tanti agurii.

Caloriu e Filum: –  Bonasira!

Cristina: –  Buonasera e grazie!

D.na Filumena: – Cristina ma chi fu miraculu? – nun t’a misu ancora a sturiari e già parri in italianu.

Cristina: – Picchì tu chi criri ca nun m’a firu? ‘U fattu è ca si parru cu – vuatri in italianu, vuatri m’ arrispunniti ‘n sicilianu e allura tantu vali ca parramu tutti ‘a stessa lingua. Ma si poi, quannu veni Santinu ci parru in italianu, chiddu m’arrispunni, e veni facili a tutti rui.

(Suona il telefono)

D.na Filumena: –  Cristì arrispunni tu, viri cu è.

Cristina: – Pronto, chi parla? Come? parli più forte per favore………Samanta tu sei?…..auguri.  Si, si  certamente ……Se prima eravamo solo amiche io dico che ora siamo come sorelle………..Certo tu lo sai che io sono figlia unica perciò…..Piuttosto i nostri fidanzati sono venuti dalla caserma? …… Tra dieci minuti?……Va bene, va bene, vi aspettiamo allora……. A tra poco.

(Poggia la cornetta e rivolta alla madre…) – Mamà Santinu e me cugnatu Pasqualinu vinniru, ma nisceru c’ avianu ‘na cosa ri iri a fari e tra na menzurata, pocu cchiù o pocu menu vennu tutti cca.

D.na Filumena: – Cristina la ma’, va canciati sti robbi e dunati n’azzizzata, ‘na truccatedda leggera leggera ca poi quannu facemu l’appuntamento li robbi novi ti li fazzu. E tu Calò va levati sta vestaglia e mettiti ‘u vistitu cu ‘a cammisa bianca e a cravatta.

Don Caloriu: – Oh Bedda Matri!! ‘a finisti di rari ordini. Iu vulissi sapiri: e tu, quannu è chi ti vai duni ‘na ‘mpupata, pi nun mi fari fari mala fiura? picchì eu, allicchittannumi, ‘u sai ca paru un picciutteddu schettu.

D.na Filumena: – Si, si ‘u sacciu un picciutteddu sceccu. Dugnu ‘na sistimata cca, ‘mpostu li seggi e mi vaiu a mettu li panni francisi. (Cristina e suo padre escono dal disimpegno centrale e donna Filumena riflette ad alta voce…) – Ma viri chi ggh’ju a succeri ‘ntempu ru jorna. Cuntenta sugnu pi ddu picciutteddu ri Pasqualinu, ca r’accussì po’ essiri ca si metti a testa a postu, e la finisci, ora ca eni zitu, ri iri facennu l’aceddu perdi jurnati; Ma cchiù cuntenta ancora sugnu pi me figghia ca si pigghia un laureato, un professionista, pi comu cci ricia aeri iu, ca parica ‘u cori mi parrassi. Certu a possibilità a so patri nun ci manca pi mettici un importante studio, macari nel corso principale, e me figghia, anchi ca nun avi un pezzu ri carta avi  ‘u stessu ‘a capacità ri farici di segretaria…. Certu casa pi maritarisi me enniru Santinu ancora nunn’avi, ma ci l’avi pronta me figghia; perora cchiù ‘mportanti eni ‘u studio pi mettisi a travagghiari e farisi ‘na clientela…… ‘Nfini iu a finiri ca sia me figghia sia Pasqualinu si vannu a sistemanu tutti rui nni don Bastianu.

Don Caloriu: –  Filumè lenta tutti cosi e va vestiti ca iu comu veni Cristina scinnu e vaiu a pigghiu ‘na buttigghia ri spumanti. (Filumena lascia tuttu e va a cambiarsi. Rimasto solo anche lui fa le sue considerazioni ad alta voce). Tuttu è bonu chiddu c’arrininesci. Pasqualinu! cu l’avia a diri ca ‘tempu nenti avia a truvari ‘na zita e un postu ri travagghiu, e mi sta beni picchì Vicinzinu nun si la miritava ‘na mala sorti pi so figghiu…….. Ma sugnu felici pi me figghia Cristina ca si pigghia un picciottu seriu istruitu di bona e brava famigghia……..Ma eu ricissi: chi po’ sperari ri cchiù un patri pi’ l’unica figghia chi avi? (Entra Cristina elegantemente vestita) Chi si bedda figghia mia, veni cca dunami ‘na vasatedda.

Cristina: – Papà sai chi pinzava ca c’avissi vulutu macari na buttigghia ri spumanti.

Don Caloriu: – L’avia pinzatu puru iu e ora ca tu si priparata ‘nto ’n mumentu scinnu e l’a vaiu accattu.

(Squilla il telefono e Cristina si precipita)

Cristina: – Pronto, chi parla? …………Ciao Samanta dimmi……sono ritornati?………… Ah si?  Tuo suocero e tua suocera sono da te?……… Più presto venite più presto ci scambiamo gli auguri………Va bene, a presto.

D.na Filumena: – Cristina to patri ci ju accattari ‘u spumanti?

Cristina: –  Si ca ci ju e picca ci voli ca torna

D.na Filumena: – Speriamu ca nun ‘ncontra cocchi amicu, si metti a chiacchiariari e si scorda c’ aspittamu genti.

Cristina: – Aspetta, mi pari ca ‘ntisi scrusciu ri purtuni, po’ essiri ca ‘sta vota si purtau a chiavi.

Don Caloriu: –  E sugnu cca, teni Cristì va mettila ‘nto frigoriferu.

(Cristina prende la bottiglia e va metterla in frigo)

D.na Filumena: – Rimmi ‘na cosa Calò ma chi ti pigghiasti a chiavi ru purtuni, prima ri nesciri? Comu putisti fari? (Suona il campanello) – Cca su! Va rapi Calò.

Don Caloriu: – Cu è?

Don Bastianu: – Bastianu e secutu, assai semu. C’è permissu?

Don Caloriu: –  Acchianati, ca si puru è nica ‘a casa, è granni lu nostru cori e c’e postu pi tutti.

D.na Norina: – (Entrando seguita da suo figlio Santino che tiene un bouquet di fiori in mano) Sempri bravu e bonu don Caloriu. Veni cca Cristina viri chi t’av’a dari lu to zitu.

Santinu: – Questi sono per te amore! Più tardi ti farò un’altra sorpresa.

(Si danno un bacio sulla guancia. Si avvicina al suocero e gli stringe la mano). – Buonasera don Galogero.

Don Caloriu: – Benvenutu ‘nta la me casa, di oggi ‘n poi fai parte ri la me famigghia e pi mia tu sarai ‘u figghiu chi nun haiu.

Pasqualinu: –  Buonasera a tutti e a tutti grazie di cuore per tutto  l’ interessamento che avete avuto per me e vi assicuro che questa esperienza mi servirà per cambiare vita da domani in poi mi metterò a cercare un posto di loro e tanto lo devo cercare che alla fine lo dovrò pure trovare

Don Bastianu: – Senti a mia figghiu meu, ‘nta sti jorna passati, mentri to cugnatu Santinu si truvava a Roma, essennu cu me muggheri ‘nt’o negoziu, parravamu ri lu fattu ca la cuntabilità nuatri nun la putemu cchiù teniri, e tutti rui r’accordu decisimu ri pigghiari ‘un raggiuneri pi teninni li cunti ‘nn’ordini.

D.na Norina: – Si mi permetti Bastià, aeri quannu mi vinni a chiamari to cugnata Cristina vinni cca e c’era puru to patri, è veru don Vicinzì?

Don Vicinzinu: – Certu ca eni veru, comu è veru ca c’eni lu suli.

D.na Norina: – E mi dumannaru s’iddu avia ancora ddu famusu catu r’accua. Quannu si nni ju to patri, mi vinni a menti a pinzata c’aviamu fattu cu to soggiru e cci dumannai a Filumena si tu t’avivi diplomatu raggioneri. La matri di to cugnata mi rissi ri si e cu lu massimu ri voti. Antura, doppu chi vinni me cumpari Larenzu ci lu rissi a me maritu e decisimu ca ri rumani ‘n poi veni a travagghiari ‘nta lu nostru negoziu.

Samanta: – (Tenendosi per mano col fidanzato) Allora che dici? Ti piace questa sorpresa? – Però mi devi promettere che non farai più vino con l’acqua.

Pasqualinu: Certo che telo prometto, manco se fossi scemo.

Cristina: – Santino, io pure ho una promessa da farti, cioè ho intenzione di rimettermi a studiare per diplomarmi, e poi devo comunicare a tutti che mio padre sta per comprarmi un’Alfa Romeo Giulia 1300 GT    

D.na Filumena: – Ora ca ‘nni salutamu assittamuni ca nni facemu a vucca ruci e  brindamu a la gioia e a la filicità ri  ‘sti picciotti.

Santinu:Eu ricissi: prima ri manciarini li cosi ruci, aspittamu ‘n’anticchia, picchì me parrinu mi rissi ca voli avvicinari dui minuti pi farinni l’auguri e veni sulu picchì rintra avi ‘nvitati.

D.na Filumena: – Talè ma iddu l’avvucatu puru sapi parrari ‘n sicilianu? – Vi fazzu ririri: ‘nveci me figghia Cristina dopu chi vinni Don Larenzu a spiegarici lu matrimoniu tuttu ‘nsemmula si misi a parrari, ’n talianu, giaca iu ci rissi: ma lu diploma ch ti lu purtau Don Larenzu?

Avv. Santinu: – Signura Filumè si ricurdassi ca iu prima di tuttu sugnu sicilianu, poi italianu, e poi addivintai avvocato e mi piacissi tantu si la me zita parrassi comu cci ‘nsignau so matri, ca pi parrari in italiano occasioni cci nni su tanti, specilmenti quannu unu si trova in società, ma ‘n famigghia…

Don Caloriu: – Bastià iu ricissi ca putissimu pinzari a cocchi regola ri comportamentu pi ‘sti ziti. Eu, per esempiu, nun permettu ca me figghia ri nesciri sula c’ ‘u zitu, tutt’al più ponnu nesciri tutti quattru ‘nsemmula.

Don Bastianu: – Calò, ma chi fa r’accussì a l’antica arraggiuni, o nun hai firucia a me figghiu?

Don Caloriu: – Nun si tratta r’aviri firucia, ma tu m’insigni ca “l’omu è focu e ‘a fimmina è linazza” *

D.naFilumena: – (Rivolta alla consuocera) Chi voi Ciccì me maritu è d’accussì un pocu particulari, avi certi idee ‘n testa e nun c’ ‘i leva nuddu.

D.na Norina: – Nenti cci fa, abbasta ca iddi si vonnu beni e pi’ nuatri semu cuntenti, anchi picchì a Cristina l’avemu sempri vulutu beni comu n’avutra figghia.

   (Suona il campanello)

Don Caloriu: – (Si alza e va ad aprire) – Cu eni?

Don Larenzu: – Eu sugnu, Larenzu! Me cucinu e me cumpari ancora ddocu su?

Don Caloriu: – Si, si acchiana c’ancora cca su e stamu aspittannu a tia.

Don Larenzu: – (Entrando saluta con un segno semicircolare della mano) Bonasira a tutti! A li logni e a li curti e tanti auguri a li zitidduzzi!

Cristina: – (Dandogli una sedia) S’assittassi don Larè, ca ora nni facemu a vucca duci e poi brindamu.

D.naFilumena: – Calò va pigghia dda ‘nguantera cu ddi dolci e la buttigghia ri spumanti pi brindari — (Rivolta a don Larenzu) a so muggheri nun la purtau?

Don Larenzu: – Sta sira, parrannu veru avemu ‘nvitati e perciò arristau ar’aspittari.

Don Caloriu: – Filumè venimi appressu cu ‘sti tovaglioli. (Fermandosi davanti a don Bastianu, il consuocero…) Pigghia Bastià. (Quindi fa il giro degli astanti. Un attimo di pausa finchè tutti hanno mangiato il dolcino). Ora brindamu a ‘sti ru coppie ri ziti. (Versa lo spumante nei biccheri e fa il giro. Quando ognuno ha il proprio bicchiere in mano si alza Don Larenzu col bicchiere alzato…)

Don Larenzu: –  C’u vostru pirmissu vogghiu fari un brinnisi pi sti zitidduzzi:

*Cu ‘stu spumanti trasparenti e finu brindamu a me figghiozzu Santinu e a Pasqualinu

*È vinutu ri ‘na frisca cantina e brindamu a la signurina Cristina.

*Cu stu spumanti fattu ri ‘na bona pianta(=vigna) brindamu a la signurina Samanta.

*E ‘nfini augurannu tanta felicità brindamu cu ‘sta coppa di bontà.

(Ad ogni brindisi gli altri astanti applaudono cercando anche di coinvolgere il pubblico)

* Linazza = quella materia grossolana che si ricava dalla prima pettinatura del lino

FINE

CALA IL SIPARIO

(E si riapre poco dopo per ricevere l’applauso).