Quannu u attu un c’è i surci abballanu

Commedia in due atti di

MIMMO PALAZZOLO

Personaggi

Paolo, Marito (48 anni)

Fina, Moglie (45 anni)

Antonio, Figlio (24 anni)

Assuntina, Fidanzata di Antonio (22 anni)

Agata, figlia di Paolo (23 anni)

Vicenzo, fidanzato di Agata (25 anni)

Pino, Compare (46 anni)

Chiara, Comare (40 anni)

Marianna (Vicina dirimpettaia di Fina)

Ciccinu fratello di Chiara e padre di Assuntina, vedovo, 50 anni.

Rusina sorella di Pino e madre di Vincenzo, vedova, 48 anni.

Pasquale, ragazzo del fioraio.

Prefazione

La famiglia Sfrantumato composta da marito, moglie e due figli sembra essere l’icona dell’unione familiare, e invece, sintomatico il cognome, in essa regna il disaccordo e la disunione familiare più subdola e i loro due figli che in apparenza sembrano essere due bravi ragazzi, in effetti, in assenza del padre, si godono la vita sperperando, complice la madre i pochi risparmi che il padre manda a casa, lontano per lavoro.

Il giorno della partenza, Paolino rientra a casa dal lavoro e annuncia alla moglie che ha due notizie da darle, una brutta ed una bella: la prima è che suo compare per mancanza di lavoro l’ha licenziato; la seconda è che in serata dovrà partire per andare a lavorare alle dipendenze di Gennarino, cognato del compare Pino che ha una fiorente impresa edilizia a Sorrento. La moglie in apparenza si mostra stupita e quasi contraria a questa sua partenza, ma rimasta sola mostra un’altra faccia quasi gongolante e piena d’ilarità per la conquistanda libertà. Viceversa il marito è turbato per questo allontanamento dal suo ambiente di lavoro. Chissà se, chi l’ha fatto, non abbia, in effetti, voluto allontanarlo dalla sua e dalla propria moglie. A sera, partito Paolino, i figli si organizzano con il padrino Pino, amante della madre cosa a loro nota, per intermediare presso di lei il loro fidanzamento.  Proprio quella stessa sera, il compare Pino e la moglie Chiara, i due ragazzi coi rispettivi fidanzati e relativi suoceri si incontrano in casa di Fina. Paolino sarebbe dovuto tornare dopo c. 4 mesi, ma informato dalla comare Chiara che è andata a trovare la sorella, moglie di Gennarino, di quello che sta succedendo a casa sua, improvvisamente…

Primo Atto

SCENOGRAFIA

La scena del I° Atto si svolge nel soggiorno di casa della famiglia Sfrantumato un pomeriggio di Giugno in un paesino dell’entroterra palermitano. La scena è occupata dalla madre che seduta sul divanetto lavora ai ferri e dal figlio, poi si aggiunge la figlia e successivamente, ma inatteso, sopraggiunge il padre. Il soggiorno comprende un piccolo e modesto salottino, una specchiera, un mobile, un appendi abiti, al centro un tavolo con un vaso di fiori, sullo sfondo una parete attrezzata con relativo televisore. Sul lato sinistro, per chi guarda, la porta della scala.

Scena I

In apertura di sipario sono in scena Antonio e sua madre, parlano animatamente: Antonio vuole fidanzarsi e la madre è contraria perchè lui non lavora e il padre lavora saltuariamente.

>>>>>>><<<<<<<

Fina: – Antò, ‘nta ‘sti jorna mi pari ca si troppu allegru, ma chi ti succeri?

Antoniu: – Mamà – canuscivi ‘na picciotta e mi cci vogghiu fari zitu.

Fina: – Certu, prima vi canusciti ri fora e poi vi faciti ziti! C’è tempu, c’è tempu….

Antoniu: – Ma eu nni sugnu ‘nnamuratu cottu…

Fina: – Vihhhhhh!, chi la pigghiasti cavura figghiu meu, ma viri ca lu focu cchiu forti eni, cchiù prestu s’astuta.

Antoniu: – Lu meu nunn è focu, eu mi sentu un vurcanu. Tu rimmi ‘na cosa ‘a muntagna ri Muncibeddu s’astutatu mai?

Fina: – Chissa ‘a sacciu, e sugnu sicura ‘nca t’ ‘a ‘nzignau to patri, ‘a stessa cosa iddu mi rissi a mia.

Antoniu: – ‘U vo’ capiri ca sugnu ‘nnamuratu cottu

Fina: – Tu, però, lu sai ca nun basta diri “amuri, amuri e broru di ciciri”, ci voli ‘na casa, cci voli un travagghiu e cci voli puru sapirisi capiri.

Antoniu: – Però pi’ mia ‘stu pruverbiu dici “amuri, amuri eni brodu di ciciri”, vordiri ‘nca l’amuri eni duci comu ‘u broru d’ ‘i ciciri.

Fina: – Antò, figghiu meu, perora ‘na zitata nun la putemu affruntari.

Scena II

(Gli stessi della prima scena più Agata).

Agata: – Antò, mamà! ccà siti, vaiu circatu pi’ tutta ‘a casa…

Fina: – Chi c’è, chi succiriu?

Antoniu: – Agatì, chi fu?, pò essiri ca ti succiriu chiddu chi successi a mia?

Agata: – Antò, ti fici ‘u cugnatu! – Mamà, ri oggi ‘n poi hai ‘n’ avutru figghiu masculu! – Mi fici zita.

Antoniu: – Eggh’eu ti fici ‘a cugnata!!!

Fina: – Chi ricchizza, ma chi niscistivu pazzi tutti rui ‘nt’ ‘a jurnata, e ‘st’avutru figghiu masculu ammenu travagghia?

Agata: – Mamà ma nun lu sai comu si rici: du’ cori e n’a capanna

Fina: – D’estati stari ‘nta ‘na capanna, ‘u pozzu capiri, è puru piacivuli, ma ‘nt’ô ‘nvernu m’ ‘u vo’ riri comu aviti a fari, e ‘nta pignata chi cci mittiti? Cutupiddi, forsi?

Agata: – Quannu rui su ‘nnamurati ‘un sentinu friddu e ‘un sentinu fami

Fina: – Pi’ vuatri diri “ni facemu ziti” eni facili, poi, però, pi fari li duviri c’hannu a pinzari ‘u patri e ‘a matri, e cu sta crisi chi cc’è!

Scena III

Ai suddetti si aggiunge il padre che rientra con oltre due ore di anticipo,indossando abiti sporchi di calce. Scuro in volto entra e senza nemmeno salutare esordisce dicendo…

Paulinu: – ….e anchi si semu ‘nta maiu “si ficiru i ficu”…

Fina: – Ma chi voli diri ‘stu riscursu?

Pavulinu: – Vor diri ca si fici ‘a ‘nzalata, e d’ orannavanti am’a circari di strinciri la cinghia cchiù chi si po’.

Fina: – ‘Nzumma eu nun ci staiu capennu chiù nenti: ‘i ficu, ‘a ‘nzalata, ma chi voj riri?

Agata: – Papà ‘nca eu ti vulia dari ‘na bedda nutizia…

Pavulinu: – Aspetta figghia mia, prima di darimi la bona senti la cattiva nutizia chi ve dari eu.

Antoniu: – Sintemu di chi si tratta, picchì puru eu avissi ‘na cosa di riri.

Fina: – Aspittati a parrari, figghi mei, picchì si chiddu chi nn’av’a diri ‘u papà eni chiddu chi penzu eu, tinitivi li vostri nutizii ‘nca nun su pi’ nenti boni.

Pavulinu: – Allura vi ricu subitu ri chi si tratta: oggi mi chiamau me cumpari Pinu e mi dissi ‘nca era custrittu a licinziarimi, picchì ‘u travagghiu scarsìa.

Agata e Antoniu: – Bona, bona e chista ‘un si sapia (Accompagnano l’espressione con un gesto circolare della mano).

Fina: – Perciò chissu ti cumminau me’ cumpari?

Pavulinu: – Finù ti ricordu ‘nca cuPinu puru eu sugnu cumpari

Fina: – Certu ‘nca puru cuChiara siti cumpari e cummari

Pavulinu: – Ahhh, ma ora chi sì gilusa, ma chi bisognu c’eni, nun lu sai quantu ti vogghiu beni?

Fina: – E tu nun sai quantu ti vogghiu beni eu!!! – Pinzannu a tia ‘a notti ‘un manciu e ‘u jornu un dormu.

Agata: – Mamà, ma c’arraggiuni sutta ‘ncapu. A notti, si dormi, nun è ca si mancia – Talè eu e me frati nni nni emu dda rintra, picchì mi pari ca nun tira aria bona.

Scena IV

(I precedenti meno Agata e Antonio)

Pavulinu: – Però, me cumpari subitu telefonau a so cugnatu Gennarinu a Surrentu ca c’avi ‘na ‘mpresa e c’addumannau si avi bisognu d’un operaiu. ‘Nversu li 3 mi chiama pi’ darimi a risposta.

Fina: – Sì, ‘nca chiddu a tia penza, nun lu viri ca sunnu già li 3 e un quartu.

(In questo istante squilla il telefono e Paolino alza la cornetta e risponde)

Pavulinu: – Prontu, cu parra? …. Gennarinu? – Si, eu sugnu Pavulinu – No, no, no Tavulinu, Pa-vu-li-nu cu la P…. si, si comu Palermu, ……. sì ci l’aiu lu patentinu pi’ la grù e hajiu puru chiddu pi’ ruspi e pali meccanichi,…… – palli? Ma quali palli, cu’ ‘na L sula: pa-li me-cca-ni-chi. Dimmi ma chi mi senti mali? – Allura ci l’hai ‘stu postu ri travaggiu? – Sì, sì va beni, stasira pigghiu ‘u pustali di li setti e dumani matina sugnu a Napuli. Ti salutu, a dumani.

Fina: – Chi fa, parti stasira stessu? – Si capivi giustu ‘u travagghiu cci  l’avi.

Pavulinu: – Mi duna ‘u travagghiu di gruista, ma si la gru nun travagghia mi fa fari ‘u palista e mi voli subitu dda pi’ cuminciari a travagghiari dumani stessu. Prestu priparami ‘a valigia ca eu vaiu a fazzu ‘u bigliettu e tornu.

(Rimasta sola tira fuori una valigia l’appoggia su una sedia e passeggiando avanti e indietro fa alcune considerazioni ad alta voce)

Fina: – Me cumpari Pinuzzu, ma chi omu bravu, chi alantomu! – Veru eni ‘nc’ alluntana un maritu ri la so famigghia, però ‘nni voli beni a tutti e nun c’avissi piaciutu virini soffriri. Poi anchi s’ arristamu senza machina, picchì si la porta iddu, sugnu sicura ca me cumpari Pinu nun mi farà mancari propriu nenti. Me maritu, malavita nun nni farà, picchì ‘a muggheri di Gennarinu, soru di me cummari Chiara, sapennu quantu nni rispittamu cuPpinu e cuCchiara, cocchi cammisa cci la lava e puru un piattu ri pasta cci runa, p’amuri di so soru, s’intenni.

Scena V

(Rientrano in scena i figli Antoniu e Agata e tempestano di domande la madre vedendo la valigia sulla sedia)

Antoniu: – Mamà chi significa ‘sta valigia?

Agata: – Antò ‘u capivi, ‘u papà e ‘a mamma si vannu a fari ‘na crociera, però pi fari ziti  a nuatri nun c’erano sordi, capisci?

Fina: – Ma quali crociera, nun ci emu quannu mi maritai, penza ora – To patri fu allicinziatu e me cumpari stessu cci truvau ‘u travagghiu nni so cugnatu Gennarinu a Surrentu, e ‘sta sira stessu ‘a li 7 parti c’ ‘u pustali.

Antoniu: – Nuatri però nenti nni sapiamu.

Fina: – Si veru è, ma ‘u tempu ‘un ci lu rastivu ô papà e vi nni istivu dda rintra, ora facitiminni iri ca c’aiu a priparari ‘a valigia.

Scena VI

Agli stessi della scena precedente si aggiunge Pavulinu che rientra dopo avere prenotato il posto auto sulla nave Palermo-Napoli, poi subentra la moglie Fina

Pavulinu – Ninù, Agatù ‘u sintistivu ca ‘stasira, grazii a la crisi, partu, lassannu du figghi comu du’ gigghi e ‘na muggheri comu ‘na bannera.

Fina: – (Entrando in scena) Si, certu comu ‘na bagnera, ma sempri utili sugnu, ca si nun ci fussi eu cca rintra, rapiticelu!!!

Pavulinu – No, la muggheri, eu rissi: comu ‘na ban-ne-ra!

Fina: – Ahhh, ‘u capivi, allura avia strantisu. ‘Nfatti ca tu sempri orgogghiusu ha statu ri ‘sta muggheri!!! (Gira la testa, arriccia il naso e fa una smorfia col muso).

Pavulinu: – Si ‘na bona fimmina ‘ri casa e pi’ di cchiù sparagnatura.

Fina: – M’avia illusu ca mi facivi un cumprimentu e ti firmavi a la palora “BONA”.

Pavulinu: – Bih, la muggheri cu tia nun si pô parrari. Talà canciamu riscursu. A valigia a facisti (leggesi: fashisti)?

Fina: – Quasi lesta eni, sulu vogghiu sapiri si ce mettiri ‘u vistititu novu

Antoniu: – Papà ma a chi ura parti?

Agata: – E cu ti ven’a lassa ‘mpalermu?

Pavulinu: – A li 5 é partiri picchì a li 6 accumencianu a ‘mmarcari li machini e a li 7 ‘a navi parti.

Agata: – Allura ‘a machina t’ ‘a porti tu?

Fina: – ‘Nzumma ‘stu vistitu ci l’é mettiri, si o no?

Antoniu: – ‘Nca certu, picchì, metti, ca ‘a duminica vogghiu iri a la missa……

Fina: – Tu fai ca ‘U jornu nun ni vogghiu e a sira sfrau l’ogghiu, ‘u capivi a Surrentu t’agghiri a santificari!(Esce per andare a completare la valigia)

Antoniu: – Papà e nuatri comu facemu, ‘na famigghia ‘ntera senza machina?

Pavulinu: – Mi rissi to parrinu Pinu, quannu aviti bisognu o cci veni iddu o puru vi ‘mpresta ‘na machina, ma si capisci ca nun bisogna apprufittari.

Scena VII

(Suona il campanello e Agata va ad aprire)

Agata: – Cu è?

(Da fuori) Eu sugnu Vicenzu(Pronuncia: Vishenzu), ‘u niputi ri mastru Pinu, to patri rintra è?

Agata: – Sì, sì acchiana.

Vicenzu: – È permissu?

Pavulinu: – Trasi Viciù, ‘n zoccu ti pozzu essiri utili?

Vicenzu: – Bonasira, haiu sulu ‘na ‘mmasciata pi vossia d’ a parti di me zia Chiara.

Pavulinu: – E allura ri chi si tratta?

(Rientra Fina giustu in tempo per sentire il messaggio della commare Chiara)

Vicenzu: – Siccomu me zu Pinu app’ agghiri fora paisi cu me cucina Assuntina, idda sta priparannu un pacchiceddu pi mannallu a so soru Cuncittina e voli chi quannu si nni va cci passa e si lu pigghia.

Fina: – A valigia eni pronta, sai chi fai mettiti a firi ‘nta l’avutra manu, r’ accussì nun ti lu scordi, vasinnò ‘u pacchiceddu cc’ arresta ‘ncapu ‘a panza a nostra cummari, chi vriogna scurdarisi ‘u pacchiceddu r’ ‘a cummari!!! (Espressione accompagnata da un movimento ondulatorio della testa).

Pavulinu: – Nun m’ ‘u scordu, speciarmenti ca so maritu ‘un c’è e nun mi lu po’ mannari. Talé Vicé sunnu li 4 e deci, ci rici a to zia ‘nca a li 5 menu un quartu sugnu ravanti ‘a so porta, picchì a li cincu partu.

Vicenzu: – Allura eu mi nni vaiu e cci ricu a me zia di fariccillu truvari prontu. Bonasira a tutti!

Agata: – Ciao Enzo, ci vediamo!

Fina: – Quannu arrivi nn’ ‘a cummari scinni ri la machina e trasi anchi s’ ‘u cumpari rintra nun c’è, picchì s’arresti fora ‘ncapu a machina, la genti po’ malignari cch’ô ‘ssai, e poi trasennu vi putiti salutari megghiu.

Pavulinu: – Sì sempri la solita suspittusa e malapinzanti, ma nun ci nn’è nuddu mutivu, nun lu sai ca ti amu?

Fina: – Certu, certu comu eu amu a tia!

Pavulinu: – Lassamu perdiri ca ‘u roggiu firria eggh’eu mi nn’egghiri. A vuatri, figghi mei, v’arriccumannu d’aviri la testa ‘ncapu li spaddi.

Antoniu: – Ma picchì bisognu ri dirinillu c’eni.

Fina: – Pavulì veni ‘nta cucina ca ti fazzu pigghiari un muzzicuni prima ri partiri.

(Escono di scena marito e moglie. Antonio e la sorella Agata restano a fare progetti per il fidanzamento)

Agata: – Attenta a mia Antò comu ‘u papà sinni va jemu tutti rui nni me parrina Chiara e si to parrinu Pinu nun c’è, aspittamu.

Antoniu: – Agata nun pô essiri comu iddu sinni va, picchì ‘u sintisti ca ‘u papà av’aggiri puru ddà pi’ pigghiarisi ‘u pacchiceddu e fin’ a cca è sicuru ca me parrinu nun ci sarà.

Agata: – A li cincu e cincu allura cci putemu iri, ‘u papà sinn’agghiutu, me parrina è cuntenta, e to parrinu si nun ha vinutu picca cci voli.

Antoniu: – Sia me parrinu ‘nca to parrina sunnu cuntenti ca nni facemu ziti eu cu ‘a figghia ru frati ri to parrina e tu c’ ‘u figghiu r’ ‘a soru ri me parrinu

Agata: – Ma poi viri chi cosi, sia ‘u frati ri me parrina, ca ‘a soru ri to parrinu sunnu tutti rui cattivi (cioè vedovi).

(Rientrano in scena mamma Fina e papà Pavulinu con la valigia, pronto, dopo i saluti, a partire).

Pavulinu:- Vi salutu figghi mei, e stamu attenti (Abbraccia e bacia prima Agata e poi Antonio, quindi si rivolge alla moglie e sforzatamente pronuncia la parola “Amore”) Ti salutu Amò. (Subito dopo avere salutato suo padre Antonio va in bagno per darsi una rinfrescata; ritorna poco dopo con un asciugamano al collo, un paio di scarpe in una mano e un pettine nell’altra. Si siede, si pettina ed abbandona il pettine su una sedia, toglie l’asciugamano e l’appoggia su un’altra sedia, cambia le scarpe lasciandone una da una parte ed una da un’altra parte).

Fina: – Ti salutu e fai bonu viaggiu e suprattuttu nun ti scurdari a to cummari e nun ci lassari ‘u pacchiceddu ‘ncapu la panza.

Pavulinu:- Sì la muggheri cci passu, perciò chi ffa nun cci passu?

Fina: – (Mentre il marito sta uscendo…) Certu apprufittani, a chi ‘u cumpari ‘un c’è.

Scena VIII

(Partito il padre ritornano in scena Agata e Antonio)

Agata: – Però, mamà, ma quantu è buona me parrina Chiara!

Fina: – Vihh! Veru eni ‘nca avi cinc’anni menu, ma n’è ca è tantu cchiù bona ri mia! (Fa dei gesti di pavoneggiamento).

Agata: – Mamà ma eu rissi buona ri carattari.

Antoniu:- ‘Nveci me parrinu Pinu mi pari anticchia curiuseddu.

Fina: – E ca cci nn’è navutru, chi avi to parrinu? – To parrinu è un galant’omu, sapi fari, sapi arraggiunari, e poi eni sempri dispunibili.

Antoniu: – Nun facemu ca fussi ‘n’anticchia ‘nvaghita ri me parrinu, picchi si lu veni a sapiri me patri succeri un ’48.

Fina: – To patri!, to patri! pinzassi a chiddu chi cummina iddu!

Agata: – Antò eu staiu niscennu, cci veni cu mia?

Antoniu: – Se, cci vegnu, amunì.

(Usciti fratello e sorella, la madre fa il punto della situazione. La madre cerca di mettere un po’ d’ordine nella stanza e nel mentre fa un’analisi della situazione ad alta voce).

Fina: – Siddu er essiri sincera tanta firucia nun c’aiu a ddu beddu ri me maritu, speciarmenti ca è luntanu, chissu farà ‘u picciutteddu schettu. Pô essiri ca si controlla anticchia, no pi’ timuri meu ma p’a cummari Chiara. Viri chi c’è casa, casa, me figghiu Antoniu quannu av’a nesciri lassa la casa sutta ‘ncapu, pari ca c’avissi statu un cuncertu ri Vasco Rossi; poi speciarmenti ‘nta ‘sti jorna ca si voli fari zitu.

Scena IX

(Suona il campanello)

Fina: – Cu é? – Me cumpari? – Pinù! acchiana, acchiana – Sì sula sugnu, ma chi cci fa? – To muggheri antura quannu cci jiu me maritu a pigghiarisi ‘u paccu pi to cugnata Cuncittina, , puru sula era. Acchiana un minutu!

(Salito il compare, si salutano con un bacio sulla guancia, mentre la signora Fina, allungando timidamente una mano,gli fa una carezza sulla guancia)

Pinu: – Finù, staju vinennu ora di fora paisi, eu nun vulia acchianari picchì a signura ri cca ‘nfacciu, comu o solitu, appena sunai ‘u campanellu s’ affacciau subitu.

Fina: – Eni ‘na strucchiulara ‘ntricanti ‘nca tuttu voli sapiri e sentiri, sparti ca avi ‘na figghia ‘nmenzu ‘a strata, ma picchì, pi’ dilla bella tunna e quatrata, nun si fa li cabasisi soi?, ‘nca sunnu cchiù pisanti di chiddi nostri, però ci penzu eu.

Pinu: – Nun facemu ca chista virennumi spissiari cca, s’ avissi misu cocchi cosa ‘ntesta.

Fina: – Talà!!! st’attentu a comu abbocci, sai? Nun ti permettiri mancu a talialla, ‘nca chidda, sparti ri so maritu, quantu nni voli nn’avi eggh’eu ‘nveci a tia sulu haiu.

Pinu: – Ehhh!!! Finù ma chi si gilusa? (allunga la mano e le ricambia la carezza sulla guancia). Comunchi a la fini cci la fici ar alluntanari a to maritu, r’accussì avemu anticchia di libirtà suvecchiu.

Fina: – Nun è ca l’alluntanasti sulu di mia puru ri to muggheri, picchì eu ‘u capisciu tu si unu ‘nca ti piaci cchiossai a falli (Chiude la mano destra lasciando bene in vista l’indice e il mignolo) ‘nca a ricivili, poi tu rici “semu cchiù liberi”, penza sulu ‘nca eu ajiu du figghi peri peri.

Pinu: – P’ ‘i to figghi nun c’è probrema, abbasta ca cci mettu na machina ‘n manu, speciarmenti ora ca hannu ‘na liccata tutti dui, ‘u capiscinu ca nun hannu a parrari. Pi’ ora mi nni vaju. Dumani ‘nversu i cincu ri matina nni viremu. Ciau, ti amu

Fina: – Ciau a prestu, eu ‘sta notti nun chiuju occhiu, pinzannnu a tia. (Andatosene il compare, Fina si siede su un divanetto, la testa appoggiata e con gli occhi socchiusi…) Veru eni lu primu amuri nun si scorda mai, picciriddi nni vuliamu beni poi tu ti nni jisti a la Merica e li nostri strati si sparteru. Ma ora cu ti lassa cchiù? (Il suono improvviso del campanello la fa bruscamente ritornare alla realtà) – Cu eni?

(Dall’esterno…) Eu sugnu, a signura Marianna.

Fina: – Acchianassi signura Marià.

Marianna: – (Entrata in scena…) M’av’a scusari, chi fa la disturbu?

Fina: – (Parlando sottovoce) Ma quali disturbu! Vossia av’a scusari a mia ca parru r’accussì araciu, picchì c’è me maritu chi dormi. ‘Nfatti ‘nca avia vinuto me cumpari Pinu, lu viristivu, no? pi parrari cu iddu ri travagghiu, e mancu vosi chi lu chiamai.

Marianna: – No, nun haiu vistu a nuddu. ‘Nzumma eu cci vulia spiari sulu comu fa li bruciluna. Sapi me maritu l’ ha ‘ccattatu sempri lesti e boni, ‘sta vota nun n’avianu e pigghiau a carni pi falli rintra.

(Nel mentre si sente russare, ma è un nastro registrato e che Fina ha messo avanti quando ha sentito bussare).

Fina: – Su facili, facili: allarga ‘na fedda ri carni, ci posa ‘ncapu ‘na striscitedda di lardu, un pocu ri scalognu, ‘na fedda ri prosciuttu, un ghiriteddu ri cascavaddu, l’arrotula ‘nta la muddica e lu ‘nchuji c’ un spitinu.

Marianna: – Grazii signura Fì, ora li vaju a priparu ‘nca rumani forsi avissi a veniri me figghia.

Fina: – E so figghia veni cu so maritu?

Marianna: – Ma quali maritu, parrannu veru comu si nni eru a Roma truvau a ‘n’avutra e attimpau a me figghia, er è ‘nmenzu ‘a strata.

Fina: – Ma ‘nmenzu ‘a strata picchì nun avi sordi o pi vuscari sordi?

Marianna: – Nun lu sacciu, sacciu sulu ‘nca haiu ‘na figghia cunzumata. Basta ddocu, mi nni vaju. Bonasira e grazii.

Fina: – Bonasira, eu capisciu ‘nca avennu ‘ntesta sti pinzeri ri ‘sta figghia nun ci ‘nteressa cchiù nenti ri nuddu.

Marianna: – (Mentre sta per uscire…) Propriu d’accussì, haju sempri un chiovu fissu ‘ntesta e nun mi spercia nenti.

(Andatasene la dirimpettaia Marianna, Fina va a spegnere il registratore e subito sente suonare il cellulare, siede sul divanetto e risponde).

Fina: – Prontu, cu parra?……….. – Ahh!! tu si Pavulì?…….. Sì sarvatu l’haiu, ma arrispunnivi senza taliari cu è ca mi chiamava. Partisti?………..Già si ‘ncapu la navi?……… Sì, sì ‘u capivi. Ma chi vulivi?…………Voji sapiri si ti vogghiu beniri? – Ma certu,’nca ti vogghiu beniri, tu nun lu sai? Quantu tu voji beniri a mia…………… Antura ti sintisti cu Gennarinu? E chi ti rissi?………………. Accumencia un grossu travagghiu e allura quann’ è chi torni? ……….A navutri quattru misi? Eggh’eu comu fazzu tuttu ‘stu tempu senza maritu?………..’U cumpari Pinu?, ma chiddu cumpari eni, nun è maritu! Semu senza machina, senza sordi, comu si fa?….A propositu te dire ‘na cosa, viri ca li to figghi tutti rui si vonnu fari ziti, nun sacciu cu cui e comu ê fari ………. Ah sì? ‘nca chiddi a mia attentanu (Suona il campanello e Fina saluta il marito per andare ad aprire) Talé, ti salutu ‘nca c’è corcunu chi sona a la porta. Ciau e bonu viaggiu!

(Va alla porta della scala e chiede chi è….) – Cu è?

Da fuori: – Cummà nuatri semu, Pinu cu’ Chiara.

Fina: – Acchianati cumpà!

Scena X

(Entrano in scena il compare Pino e la comare Chiara)

Chiara: – Ti salutu cummari Fì

Pinu: – Ciau cummà, comu siti, comu stati?

Fina: – Eu bona, e vuatri comu mai p’agghiri cca? Ma quantu avia cumpà chi nun vinivi cca?

Chiara: – Cu’ to maritu, nni vittimu antura, si pô diri, picchì si vinni a pigghiari un pacchiceddu c’un pocu ri sasizza pi’ purtallu a me soru Cuncittina, ma mancu vosi trasiri, si firmau ‘ncapu ‘u scaluni. Ci vulia offriri macari un café, ‘un potti essiri.

Fina: – Però eu cci lu rissi di trasiri e nun ristari fora, picchì

li genti su maligni, e ‘nveci trasennu chi nni sannu si cumpari Pinu c’era o nun c’era rintra.

Pinu: – Veramenti d’accussì eni, ‘nfatti ca eu, comu allistemu ri manciari fici ‘na para ri telefonati e mi ivi a curcari. Quannu vinni iddu durmia tantu a sonnu ‘nchinu ca runfuliava r’accussì forti, dici tô cummari, ca paria ca stava sirrannu un tavuluni.

Fina: – Circa menz’ura ‘nnarrè vinni ‘sta ‘ntricanti ri cca ‘nfacciu, a signura Marianna, cu’ ‘a scusa ri ‘nfurmarisi comu si fannu i bruciuluna, ma era picchì avia a naschiari, ma c’era me maritu curcatu chi runfuliava, perciò stesi picca e si nni jiu.

Chiara: – Ma comu s’iddu un’ura e menza ‘nnarré Pavulinu vinni nni mia e poi partia pi’ ‘n Palermu comu facia a runfuliari menz’ura ‘nnarré?

Fina: – A la stessa manera di comu runfuliava me cumpari, ‘nca quannu vinni me maritu era fora paisi.

Pinu: – Lassamu perdiri sti riscursi sensa senzu

Fina: – Ma eu ricu picchì nun n’assittamu.

Chiara: – Cummà emu a nui, ci sunnu nuvità, Antoniu, vostru figghiu, si voli cu’ Assuntina, a figghia ri me frati.

Pinu: – Ma nun eni tuttu, me niputi Vicenzu, lu figghiu di me soru si voli cu’ me figghiozza Agata. Nuatri semu cuntenti picchì sapemu ca tutti quattru sunnu bravi picciotti e poi la strincemu megghiu, ‘a parintera.

Fina: – Parrannu veru oggi stessu mi l’avianu rittu ca si vonnu fari ziti, eggh’eu ci rissi ca a ‘stu mumentu cu li ristrittanzi chi ci sunnu nun eni pussibili.

Pinu: – Cummà ma nun proccupativi, facemuli ziti a ‘sti picciotti e li facemu goriri, cci sugnu eu e quannu c’è bisugnu basta farimillu sapiri e si risorvi tuttu. Perciò stasira cummà, vennu me soru, me cugnatu tutti rui li me niputi e facemu ‘sta ricanuscenza.

Fina: – Cumpari Pinù sa c’av’a diri me maritu, quannu senti ca ‘u stessu jornu chi partiu eu fici ziti a li nostri figghi.

Chiara: – Ma c’av’a diri me cumpari? Quannu Pavulinu senti ca so figghiu si fici zitu cu Assuntina la figghia ri me frati Ciccinu, cuntentu sarà.

Fina: – Cumpà, stu figghiu ri vostra soru comu si chiama?

Chiara: – Vicenzu, ddu picciottu chi vinni antura pi’ diri a vostru maritu di passari ri nni mia.

Fina: – Scusatimi, nni misimu a chiacchiariari e mi scurdai di fari ‘u café, lu vaiu a fazzu subitu.

Scena XI

Appena uscita dalla scena per andare a fare il caffé suona il campanello e Fina torna indietro per aprire. Sono i suoi figli con i rispettivi fidanzati.

Fina: – Cu è?

Antoniu: – Nuatri semu, mamà, rapi.

Fina: – Acchianati, acchianati figghi mei.

(Per prima entra il figlio Antonio seguito da Assuntina, quindi entra Agata seguita da Vincenzo)

Antoniu: – Mamà chista è Assuntina ‘a me zita, niputi ri me parrinu Pinu, figghia ri so soru chidda vedova.

Agata: – Mamà e chistu eni Vicenzu ‘u me zitu, sai ‘u niputi ri me parrina Chiara, figghiu ri so frati.

Fina: – (Dà una stretta di mano e li invita ad entrare e a sedersi) Tantu onuri e piaciri, ma trasiti e assittativi, cca cci sunnu li vostri zii, eu stava ennu a fari u café, vuatri v’ ‘u pigghiati?

I 4 ragazzi: – Si, certu ‘nca nn’ ‘u pigghiamu

Fina: – (Uscendo dal lato destro e mentre i ragazzi salutano gli zii, sottovoce esclama….) E si fici ‘a ‘nzalata, poi viremu chiddu c’av’ ‘a succeriri vinennu me maritu.

Chiara: – Pinu sai chi ti ricu, siccomu eu mi sentu pocu beni,

mi pigghiu ‘sta tazzicedda ri café e mi porti a casa ‘nca r’accussì fazzu ‘na telefonata a me soru Assuntina.

Pinu: – Bonu eni e all’occasioni cci rici ‘nca so maritu av’a rispettari a me cumpari Pavulinu.

Chiara: – Cca c’è ‘u café, abbicinativi ô tavulu e vi sirviti.

Agata: – (Alzandosi) Mamà ci mettu ‘u café a me parrina picchì sinn’ av’agghiri ‘nca si senti un pocu mali.

Fina: – Chi vi sintiti cummà? Allura chi fa vinni iti?

Pinu: – Portu a me muggheri a casa e tornu, forsi ci fici mali cocchi cosa chi manciamu oggi, poi cci fu puru ‘a partenza ri Pavulinu, penza a so soru Assuntina e….

Fina: – Cumpà ma si me cummari avi tanta nustargia di so soru Assuntina, picchì nun ci la fai iri.

Chiara: – Avi tri anni chi nun mi viu cu me soru, ma iddu(indicando il marito) dici sempri ‘nca avi chiffari e nun mi cci po’ purtari.

Pinu: – Palora mia, ora comu arrivamu a casa ti pripari a valiggia e dumani pigghi ‘u trenu e vai nni to soru e ti fazzu viriri ca ti passanu tutti cosi!

Fina: – Cummà, certu essennu r’accussì ci putivi iri oggi, ammenu viaggiavi ‘ncumpagnia cu’ me maritu. (Con fare civettuolo e sbarazzino) Ma chi fa allura cci lu runi un bacettu a me maritu, picchì a mia mi pari un seculu chi mi manca di rintra?

Chiara: – ‘Nca certu, cummà ca cci lu rugnu, picchissu av’a mancari!?.

Pinu: – Sulu ca me muggheri ‘nta mascidda ‘u po’ vasari.

Fina: – Biiih ‘n fini, ‘nta mascidda o ‘n mucca, sai comu si rici: “occhu c’ ‘un viri, cori c’ ‘un doli”

Chiara: – Ragiuni aviti cummà, dicinu a Napuli “Pizzichi e vasi nun fannu pirtusa…” (Rivolta al maritu) è veru Pinù?

Pinu: – Ma tu, fammi ‘u piaciri ‘a muggheri, nun lu vasari ‘nmucca, picchì putissi aviri l’erpisi e ti l’ammisca.

Chiara: – Cummà, ma tu, chiuttostu, nn’hai erpisi? Picchì vasinnò puru a me maritu m’aiu a scantari a vasari.

Fina: – Cumpà ma chi si gilusu ri tô muggheri? E tu cummà chi sì suspittusa ri mia?

Pinu: – Ma picchì me cumpari Pavulinu gilusu eni? A mia nun mi pari.

Fina: – Cumpà, ma si ti pari, cummogghiati, vasinnò friddu ti pigghia.

(Suonano alla porta: Sono la sorella di Pino e il fratello di Chiara)

Scena XII

Fina: – Cu è?

Da fuori: – Eu sugnu Ciccinu Scumminatu, ‘u frati ri Chiara.

Fina: – Acchianassi don Ciccì ‘nca tutti cca semu.

Ciccinu: – Cu’ mia c’è puru Rusina Pescatore, ‘a soru di vostru cumpari Pinu.

Fina: – Acchianati ‘nca c’è postu pi’ tutti. (Entrati in scena. Salutano)

Cic. E Rusina: – Bonasira a tutti.

Fina: – Bonasira, trasiti. Rusì machi a quantu pari ‘u pisci ‘u piscasti?

Rusina: – Pi’ piscallu, lu piscai, ora mi l’ ê cociri. Ah, ahh, ahhh.

Fina: – (Rivolta alla commare Chiara) Cummà sapiti chi vi ricu nun partiti rumani, accussì all’avutru sabatu facemu tri appuntamenti, chiddu ri me figghia, chiddu ri me figghiu e chiddu ri vostru frati cu vostra cugnata Rusina.

Ciccinu: – Vihhh! comu curriti, certu l’intenzioni c’è e lu bisognu puru, sulu sugnu eu, sula eni idda…

Fina: – …..e allura chi gghiti circannu. Pinsati ‘nca ora veni ‘u ‘nvernu e fa friddu.

Antoniu: – Mamà sai chi ti ricu, duna 50 euri a mia e 50 a me soru ‘nca emu a manciari fora.

Fina: – Viiiiiih!!! Antò, ma chi ti pari ca sfunnamu ‘nto puzzu nivuru(fossa biologica).Eu ti pozzu dari sulu 30 euri, si v’abbastanu. Ma poi eu avia pinzatu ca mi mittia ‘ncucina, friia quattru caddozza ri sasizza, anticchia ri ‘nzalata e faciamu cena.

Pinu: – Cummà priparati ‘a sasizza, p’ ‘i picciotti ci penzu eu. (Prende il portafogli, tira fuori due carte da 50 € e li porge ad Antonio insieme alle chiavi della macchina). Ecco qua itivi a divertiri.

Fina: – Cumpà eggh’eu comu ti l’ê ricumpinzari?, a sordu a sordu o a lira a lira?

Pinu: – Fai tu, comu mi li voi ricumpinzari e si nun mi li ritorni fa lu stessu.

Fina: – Cummà ma tu nun ti lu manci puru un beddu caddozzu ri sasizza?

Chiara: – Nonzi, pi’ ‘stasira nun ni vogghio, mi la manciu duman’ assira cu’ me soru, me me cugnatu e me cumpari Pavulinu

Fina: – Però ‘un ni manciari assai cu sa t’affuchi.

Pinu: – Chiara allura chi fa ti vegnu a lassu a casa?

Chiara: – Mi veni a lassi e torni, cu sa a cummari Fina ‘un ci pô calari

Pinu: – Ciccì e Rusina aspittati cca ‘nca vaiu a lassu a me muggheri e tornu.

Ciccinu: – Pinù sent’ a mia, veru è ca nun stai tantu luntanu, (Porgendogli le chiavi della sua macchina)pigghiati a machina mia, vistu ‘nca ‘a tua ‘a rasti ê picciotti. (Pinu si prende le chiavi e Chiara nel mentre saluta)

Chiara: – Cummà eu ti salutu, t’arriccumannu a me maritu, fallu manciari bonu. Eu mi vaiu a priparu pi’ dumani partiri.

Fina: – Eggh’eu t’arriccumannu a me maritu, sangu meu, ‘nca perora sarà comu un passaru sulitariu, la sira facci ‘n’anticchia ri cumpagnia.

Pinu: – (Spostandosi di lato e rivolto verso il pubblico) Ma quantu sugnu stupitu, mi lu levu ri peri peri e poi cci mannu a me muggheri. Viri l’amuri chi fa fari!!!

FINE DEL PRIMO ATTO

Secondo Atto

SCENOGRAFIA

Anche il secondo atto si svolge nel soggiorno della famiglia Sfrantumato che sarà addobbato dovendovisi svolgere la festa di fidanzamento dei figli Antonio e Agata. I pochi risparmi che Paolino ha mandato a casa in appena 12 giorni di lavoro Fina, la moglie, li ha spesi per organizzare la festa ai figli. Nel bel mezzo della festa, però, piomba in casa all’improvviso Paolino che era stato avvisato dalla comare Chiara. Chiara, la moglie di compare Pinu, è rientrata appena il giorno avanti, cosa di cui Fina, la moglie di Pavulinu, non è a conoscenza.

Scena I

(Tardo pomeriggio di sabato, il soggiorno di casa Sfrantumato è addobbato a festa e Fina sta mettendo gli ultimi festoni Antoniu e la sorella Agata escono con i rispettivi fidanzati)

Fina: – (Mentre lavora per rendere ancora più bello il soggiorno, canticchia un motivetto) – Quantu ti amu e quantu ti vogghiu beni, eu nun ti canciu pi’ nuddu e pi’ nenti. La sula vista tua mi fa felici, si viu a me maritu mi scura lu cori.

Agata: – (Entra improvvisamente in scena e giusto in tempo per sentire l’ultimo verso cantato dalla madre) – Mamà, ma pô essiri ‘nca stasira appuntamenti nn’am’a fari quattru?

Fina: – E picchì la quarta coppia cu fussi?

Agata: – Ma chi sacciu, tu cu’ me parrinu Pinu?

Fina: – (Alza la scopa e fa il gesto di dargliela addosso, ma Agata ridacchiando si scansa) – Veni cca svergognata ‘nca ti fazzu iri la festa sutta ‘ncapu! Ma chi vai ricennu!

Agata: – Mamà eu ‘u capisciu tu vulissi turnari picciuttedda, e poi nun lu ricisti tu ca ti scura lu cori, picchì nun ci addumi ‘na lamparina? Eu staiu niscennu.

Scena II

(Suonano alla porta)

Fina: – Cu è?

Marianna: – Eu sugnu Marianna.

Fina: – Acchianassi, signura Marià! Sentemu chi avi chista!

Marianna: – Bongiorno, signura Fì, sapi chi vulia diri, ci l’avissi u’ spicchiu r’agghia?

Fina: – Certu ca cci l’haiu! A so tempu eu nn’accattu sempri du trizzi, una pi’ mia e una p’ ‘i vicini.

Marianna: – Ma no un spicchiu mi basta, picchì ê cociri du patati ‘nmiancu.

Fina: – Aspittassi un minutu, ‘u tempu chi grapu ‘u stipu, pigghiu ‘u spicchiu e sugnu cca.

Marianna: – (Guarda, con espressione basita, tutta la stanza e rivolta verso il pubblico…) – Lu ricia eu, cca cocchi cosa sta succirennu, so maritu luntanu a travagghiari e iddi fannu festa. ‘Nca propriu veru eni ‘u pruberbiu chi dici: Quannu ‘u attu ‘un c’è i surci aballanu. ‘Nzumma sfrantumato di nnomu e sfrantumati ri fattu!!!

Fina: – Cca c’è ‘u spicchiu r’agghia.

Marianna: – Signura Fì, nun è pi’ essiri ‘ntricanti, ma ‘u sapi com’è, tantu pi’ una farisi pirsuasa, ma so’ maritu ancora runfulia picchì ri quannu vinni l’atra vota nun l’haiu vistu cchiù?

Fina: – Me maritu è partutu pi travagghiu e si c’interessa ancora av’a stari.

Marianna: – Viri chi mi succeri, l’atru jornu versu li tri ri notti mi susu pi’ biviri, affacciu di la finestra e vitti nesciri un omu di nni vossia, bonu bonu ‘nfacci nun lu vitti…. però nun mi parsi so maritu

Fina: – Signura Marià, ô postu so eu mi facissi visitari r’ u’ spicialista, picchì mi pari ca fussi ‘na sunnambula, o puru pi scurdarisi chiddu chi va facennu so figghia a ddu Rroma Rroma avia vivutu e vitti cosi chi nun sunnu, ‘nca stassi attenta ca si lu senti me maritu succeri un quarantottu… e menzu!!!

Marianna: – (Rivolta verso il pubblico come se stesse riflettendo) Ma ‘ntantu, putissi mettiri li manu ‘ncapu lu focu, picchì pi’ biviri nun haiu mancu vinu ‘ncasa, e pi essiri era vigghianti

Fina: – Signura Marià lassassi perdiri ca i manu c’ appizza!!!

Marianna: – Ma chi sacciu, amunì ca mi nni vaiu. Grazii pi l’agghia e av’a scusari pi’ ‘sti ru palori chi scanciamu. Bongiornu!

Fina: – Bongiornu e cci vogghiu dari un cunsigghiu, a sira quannu si va curca si mittissi ‘u bicchieri cu l’ acqua supra ‘u comodinu, raccussì nun avi bisognu di susisi.

(Andatasene Marianna, Fina continua ad addobbare la stanza)

Scena III

Fina: – Viri chi cosi, pi’ ghiunta avi lu curaggiu sfacciatu di riri (imitando la voce di Marianna): “Nun è pi’ essiri ‘ntricanti”, doppu ca eni la prima usiritera, ‘ntricanti e sparracchianti di lu paisi. Perciò idda chissu m’avi’a diri, si puru avissi statu veru, ‘nca vitti nesciri un omu ri nni mia! – Cu ‘na figghia persa chi avi, aviss’ a stari tuttu lu jornu cu ‘i ciciri sutta li rinocchia e priari pi’ so figghia. Poi de restu si ‘na vota ogni tantu mi viu cu l’amuri di la me vita, a cu fazzu mali? – (Si siede sul divanetto, poggia il gomito sinistro sul ginocchio, la guancia sulla mano di cui ha solo l’indice e il pollice aperti in un atteggiamento riflessivo) Me maritu, ri sicuru, deci jorna chi eni partutu a la cummari l’ha ‘vutu a surisfazioni d’iddu, jorna e notti. A la fini basta chi, a umma umma, semu cuntenti nuatri e a tutti l’atri nun ci nni…..fuma nenti pi’ dilla chiara e tunna. (Il suono del campanello la distoglie dalla sua riflessione) – Cu è?

Pinu: – Eu sugnu, ‘u cumpari Pinu, i picciotti rintra sunnu, pozzu acchianari?

Fina: – Si, si acchiana ‘nca rintra c’è puru to figghiozza Chiara. (Mentre il compare sale le scale Fina gli manda bacetti con la mano)

Pinu: – Cummà nuvità avemu!…..

Fina: – Chi c’è, chi succiriu?

Pinu: – Ti ricordi du siri ‘nnarré quannu mi nni ivi ri cca versu

li dui e menza? Appi tempu d’arrivari rintra ca mi sunau u telefunu. Abbisa: cu era?

Fina: – Cu era, cu era??? -Pô essiri n’avutra amanti?

Pinu: – (Facendole una carezza sulla guancia) Ma chi dici Finù, tu lu sai ‘nca eu avia a tia sula, ‘u fattu eni ca….

Fina: – Aspé comu ricisti? – Avia, picchì avia? – Finiu? ‘Un semu cchiù nenti?

Scena IV

Agata: – (Venendo dall’altra stanza) Mamà ‘nca ‘un siti Cumpari e cummari, ‘un ti basta?

Fina: – Talè fatti i fatti toi e ‘un t’ammiscari ‘nta li riscursi di li

ranni – Cchiuttostu viri siddu aggh’iri a pigghiari dda buttigghia ri spumanti.

Agata: – Cci staiu ennu (con fare civettuolo) r’accussì vi lassu

in dolci cumpagnia.

Pinu: – (Uscita Agata il compare si avvicina a Fina come per baciarla, ma improvviso piomba nella stanza Antonio che sul portone si era incontrato con la sorella. Avvertita la presenza del figlioccio, si ritrae e con voce tremula….) Cu..cummà al..lura a qua..ntu pari aviti tuttu prontu

Scena V

(Gli stessi più Antonio)

Antoniu: – Parrì ‘u salutu, eu ‘un lu sapia ‘nca vossia era cca, vasinnò mancu acchianava.

Fina: – Ma picchì Antò, chi t’ha fattu to parrinu?

Antoniu: – No, a mia nenti e a tia?

Fina: – E mancu a mia! (Portando la mano aperta vicino la bocca come per escludere gli astanti e girando la testa verso il pubblico) – ammenu fin’a ora!

Antoniu: – Mamà eu mi vaiu a chiuju ‘nto bagnu, picchì si veni me soru e si cci ‘nfila idda ‘un nesci cchiù. Bona chiacchiariata.

(Uscito Antonio Fina e Pino riprendono il discorso per il quale il compare era venuto)

Fina: – Allura vulissi sapiri chi su sti novità e chi voi riri cu sta palora avia.

Pinu: – Aeri notti, quannu mi nni ivi ri cca, mi stava curcannu e mi sunau ‘u telefonu, era me muggheri e mi rissi: a li reci ven’a pigghiami a l’aeroportu, mi capisti è chiaru? – Si Chiara, è chiaru! A li reci sugnu all’aeroportu – Si pari a tia t’ ‘u scordi e mi fai aspittari cocchi menza jurnata.

Fina: – E comu mai sta vinuta ‘mprovvisa? Nun ci avi’a stari dui simani nni so soru? Certu ora ‘nca hai a to muggheri rintra cca nun c’hai vinutu cchiù, eu nun ti servu cchiù?

Pinu: – Finù, vita mia, ma chi si gilusa ri me muggheri. Si nun haiu vinutu eni picchì mi teni sutta puntu a usu: comu ti movi ti furminu. Ora sugnu cca picchì mi mannau ô supermercatu p’accattaricci ‘a lacca, a crema p’ ‘a facci e avutri strucciuli e mi nn’ eggh’iri subitu picchì comu arrivu mi fa ‘u ‘nterrogatoriu di terzu graru.

Fina: – E chi avi chista ca turnau cu l’ovu vutatu? – Stasira viremu comu si ‘mposta.

Pinu: – Ciau, nni viremu stasira, sperannu ‘nc’ ‘a festa nun finisci sutta ‘ncapu.

Scena VI

(Rimasta sola Fina fa qualche considerazione sui nuovi avvenimenti)

Fina: – Eni chiaru ‘nca me cummari Chiara era smagghiata piggh’iri a biriri a so soru, speciarmenti quanu partiu me maritu. Chiddu chi nun sacciu eni si l’arduri di cori k’avia era pi so soru o pi’ me maritu, vistu ‘nc’avia statu lu so primu zitu, ma ‘nfini chi cci successi pi’ turnarisinni r’accussì all’improvviso? – Si sciarriau cu so soru, o cu Pavulinu? ‘Sta vinuta ri chista anzi tempu nun mi piaci pi nenti. Stasira viremu si avi cocchi cosa r’arruttari. Ma a so maritu nun mi l’av’a tuccari, vasinnò l’afferru pi li capiddi. (Suona il campanello) – Cu è?

Da fuori: – Eu sugnu, ‘u ciuraru, a famigghia Sfrantumata cca sta?

Fina: – Si cca sta, acchiana

Fioraio: – Bongiorno, (Porgendole il mazzo di fiori che tiene in mano) chisti sunnu pi’ la signorina Agata Sfrantumata, cci li manna ‘u zitu.

Fina: – Sign.na Agata Sfrantumato, picchì me figghia eni sana e sanzera.

Fioraio: – M’av’ a scusari mi paria ca sfrantumatu era so maritu e so figghia ‘nveci era sfrantumata.

Fina: – Dimmi na cosa tu comu ti chiami e ‘na soru cci l’hai?

Fioraio: – Pasquale Gallo e haiu ‘na soru cchiù granni, pi’ sirvilla.

Fina: – Allura tu Gallo e to soru si chiama Gallina.

Fioraio: – No, quannu mai, Anna Gallo puru idda si chiama.

Fina: – Allura mancu idda nni fa ova.

Fioraio: – Bah ‘a salutu, a quantu pari avi disiu ri babbiari!

Fina: – Portu stu boché ‘nta cucina e lu mettu ‘nto vasu cu l’acqua.

(Mentre Fina in cucina sistema i fiori, Agata, avendo la chiave di casa, entra)

Scena VII

Agata: – (Entrando con una bottiglia di spumante in mano dà uno sguardo circolare, si sofferma al centro della scena e fa una considerazione, poi si ritira nella sua stanzetta). Ah chi

festa ranni chi cci av’essiri, stasira!!! Eu già la viu ‘a scena: tri

fimmini vistuti di virdi, picchì lu virdi eni speranza. Però, siccomu si rici ca: “nun c’è mortu c’ ‘un si riri e nun c’è ziti c’ ‘un si chianci” (dalla borsetta tira fuori un corno rosso) chistu l’appizzu cca e ci mettu allatu du testi r’agghia, tantu pi’ mettimi ô sicuru. Viriti chi cosi: Assuntina, ‘a zita ri me frati, eu e me soggira tutt’e tre fidanzate ‘nta ‘na botta!!! – Mamà eu vinni e mi staiu ennu a priparari.

Scena VIII

Fina: – (Entra in scena portando il vaso coi fiori che poggia sul tavolo) – Agata, veni cca, guarda e stupisci chi ti mannau lu zitu!

Agata: – Mamà, ma unn’è stu pisci, chisti ciuri sunnu, ahhh m’avivi fattu allegrari.

Fina: – Ma picchì ‘un ci sì cuntenta?

Agata: – Si, perciò!, sulu ‘nca eu avia caputu n’atra cosa.

Fina: – Bihhh, araciu figghia mia, ‘un curriri ca c’è tempu.

Agata: – Talè mamà Misi stu cornu russu cca, pi evitari ca putissi succeriri cocchi cosa stramma e cci vulissi puru mettiri (li prende dalla tasca) ‘sti ru testi r’agghia, chi dici comu ti pari ‘a pinzata?

Fina: – Bonu, bonu eni, picchì eu puru haiu u’ stranu prisintimentu.

Agata: – Ma ri chi, mamà?

Fina: – Aeri, senza aspittata, vinni to parrina Chiara, ‘u picchì e chi successi nun si sapi, ma eu m’immaginu ‘nca a Surrentu appi a succeriri cocchi cosa. Stasira viremu si avi cocchi arruttu ri fari.

Agata: – Mamà po’ essiri ‘nca ‘u papà dumannau a me parrina si so maritu travagghia e sintennu ca travagghia cc’ avissi acchianatu un diavulu pi’ capiddu e tortu ‘unn’ avi ‘nfatti nun è veru ca l’allicinziau picchì ‘unn avia travagghiu, secunnu mia potti essiri pi’ gilusia.

Fina: – Camina, camina, chi vai ricennu.

Agata: – Mamà, ma cu’ i cosi a l’affacciu nun cci vonnu provi.

Fina: – Dammi ‘ssi ru testi r’agghia e ti vai a pripari, ‘nca l’appizzu eu. (Agata esce di scena) – Viri la mascarata ri me figghia, si la squarau ‘nca so patri si la ‘ntenni cu ‘a cummari e nun sapi….(Ritorna Agata per dire a sua madre qualcosa)

Agata: – Eu turnai pi’ diriti di nun appizzari li ru testi d’agghia’nzemmula c’ ‘u cornu russu, picchì fannu ‘mprissioni tutti tri cosi. Ti ricu ‘n’atra cosa: Me parrinu Pinu allicinziau ô papà p’alluntanallu ri so muggheri e di tia, però chiddu chi nun capisciu eni ‘u picchì a so muggheri cci la mannau dda. Certu ca tutti quattru facistivu dui matrimoni sbagliati a ‘ncruciari.

Fina: – To parrina, figghia mia, fu ‘a prima zita di to patri, mentri eu nun ci fu mai zita cuPpinu. Di picciriddi nni vuliamu, finu all’età di 15 anni, comu si soli riri, liccavamu, ma poi iddu sinni jiu a la Merica eggh’eu nun appi cchiù nutizii. Quannu turnau mi truvau maritata.

Agata: – ‘U ricia eu ‘nca c’era cocchi cosa. Si, ma comu ‘a strincistivu arrè?

Fina: – Quannu to parrinu turnau di la Merica, cu’ ‘i sordi chi purtau s’accattau l’attrezzi e si misi a fari ‘u ‘mprisariu, to patri circava travagghiu e iddu cci lu retti.

Agata: – ‘U capivi, ‘u capivi. Sai chi ti ricu, ri cumuni accordu, comu ‘nta li famigghi cchiù moderni, vi scanciati: tu ti junci cu Pinu e me patri cu Chiara.

Fina: – ‘Nca comu, r’accussì putemu puru ‘mpiattari e ‘u pranzu è sirvutu!!! – E figghia mia ‘nta la vita si nasci pi’ soffriri. Si soffri pi’ malatia, ma si soffri puru p’ Amuri, e chisti sunnu li sofferenzi chi nun si ponnu suppurtari. Eccu picchì sia a tia c’ a to frati vi fici ziti anchi si to patri nun c’è, proprio pi’ farivi pigghiari a cu vuliti vuatri, essiri felici e nun soffriri. V’attuppa la vucca a li genti!!!

Agata: – Eppuru ‘u rimediu cci fussi, canciari paisi!!!

Fina: – Senti a mia, Agatì, va priparati ca già è tardu.

Agata: – Mi nni vaiu ‘nto bagnu e accumenciu a pripararimi.

Fina: – ‘Nto bagnuuu? Ma c’è to frati, eu mi l’avia scurdatu, po essiri ‘nca s’addummisciu.

Agata: – Lu vaiu a chiamu e si nun nesci, sfunnu la porta.

Scena IX

(Fina, rimasta sola, mentre appende gli agli, esamina la proposta della figlia Agata, che alla fine non le sembra così oscena. Da dietro le quinte si sente la voce alterata di Agata che invita il fratello Antonio ad uscire e liberare il bagno).

Fina: – Chiddu chi dici me figghia putissi puru funzionari, picchì è ‘nutili ‘nca tutti 4 facemu finta ri nenti, quannu sapemu tutti quattru ca sutta sutta e a umma a umma semu già scanciati. Cci vulissi corcunu chi truvassi lu curaggiu ri fari la proposta. Chi poi nuddu cci perdi e nuddu cci guaragna: Eu cu’ Pinu e Pavulinu cu’ Chiara. Chiddi chi cci putissiru perdiri fussiru li me figghi, ma pi’ Agata, ca mi retti lu cunzigghiu, stari cu mia e so parrinu o stari cu’ so patri e so parrina, avissi a essiri ‘u stessu. Pi’ me figghiu Antoniu nun lu sacciu.

Scena X

(Entra in scena Antonio già vestito elegantemente e con una cravatta in mano)

Antonio: – Mamà, m’ ‘u rici tu com’ ê fari pi’ fari stu ruppu ‘nta sta cravatta.

Fina: – ‘Nca tu ri mia ‘u vô sapiri, chissi cosi r’omini sunnu. To patri mancu s’ ‘a firava e quannu s’accattava ‘na cravatta, passannu si firmava nni so cumpari e s’ ‘u facia fari.

Antonio: – E ‘sti ciuri, ri cu sunnu?

Fina: – To cugnatu Vicenzu ‘i mannau a to soru.

Antonio: – Eu puru cci l’haiu accattari a la ma zita, dunami ‘i sordi ‘nca vaiu nnu ciuraru

Fina: – Figghiu meu, mi roli lu cori ma nun haiu cchiù mancu un cintesimu, l’urtimi sordi li retti a lu sartu. Fai ‘na cosa vai nni to parrinu, ti fai fari ‘u ruppu ‘nt’ ‘a cravatta e ti fai ‘mpristari 20€, cu’ deci cci accatti i ciuri ‘a zita e deci mi li porti. Pi oggi fa finta ca to parrinu fussi to patri.

Antonio: – ‘Nca certu ti pari ca nun fussi bonu, no pi’ diri ca mi canciu a me patri, ma pi nun farivi soffriri a tutti quattru: siti junciuti sbagliati.

Fina: – Veru eni figghiu meu, e fussi r’accussì, picchì eu a topatri nu l’haiu trarutu mai e lu vogghiu beniri, ma l’amuri è ‘n’ avutra cosa.

Antonio: – Nun l’hai trarutu mai? Ma eu avissi cocchi dubbiu.

Fina: – Sulu cocchi ‘ngenuu bacettu! Tantu p’ ‘un fari astutari la fiammella c’ avemu rintra. ‘Nveci to patri ‘un lu sacciu chi cumminau cu cummari Chiara dda a Surrentu.

Antonio: – ‘A mà, chi cumminaru, chi cumminaru!!! chiddu chi cumminasti tu, l’avutra notti quannu me parrinu si nni jiu di cca a li dui e menza.

Fina: – Ma tu nunn eri nisciutu? Picchì eu nun ti ‘ntisi veniri.

Antonio: – ‘Nca certu mi putivi sentiri mai, eu a li dui vinni datu ‘ca avia vistu a machina ri me parrinu ferma a cantunera, acchianai a peri leggiu, a peri leggiu e mi ivi a curcari.

Fina: – To parrinu, quannu vinisti tu, ‘u stessu mumentu avia vinutu ed eramu ‘nto soggiornu chi parravamu.

Antonio: – Talè mà lassa perdiri, picchì conzala comu voi sempri è cucuzza, ‘nfatti ‘nto soggiornu nun c’eravu. Però vinennu me patri sta cosa s’av’a sistimari picchì r’accussì nun po’ essiri.

Scena XI

(A quelli della scena precedente si aggiunge Agata, già vestita a festa col suo abito verde)

Agata: – Mamà, ma taliami, ma ‘un sugnu bedda? Picchì eu mi taliavi ô specchiu, ma vogghiu ‘a cunfirma tua e macari puru ri me frati Antoniu.

Fina: – Diri bedda è picca assai, dicemu ‘nca sì cchiù splendenti r’ ‘u suli. Sini com’era eu all’età tua, però eu era cchiù fina.

Agata: – Ma Picchì nun t’ha chiamatu sempri Fina.

Fina: – No, no, fina ri personali.

Agata: – E chi voi riri, allura ‘nca eu sugnu duppia.

Antonio: – Nun vi sciarriati ‘nca pi biddizzi la me zita vinci a tutti.

Agata: – Ah, bedda matri, ri chissu si tratta, finiu ‘nca fimmini beddi comu to soru nun ci nn’eranu

Antonio: – Chi c’entra, tu si me soru…. Talè lassamula ddocu, minnivaiu ‘nca haiu tanti cosi di fari ancora

(Uscito Antonio restano a chiaccherare madre e figlia. Agata col suo vestito verde è seduta su un divanetto con le gambe accavallate, mentre Fina sistema una tovaglietta sotto il vaso coi fiori sul tavolo che sta al centro della scena)

Scena XII

Agata: – Mamà, mi veni ‘na pinzata, e si ‘stasira, ‘nto menzu r’ ‘a festa, vinissi ‘u papà, t’ ‘u ‘mmagini chi parapigghia c’avissi a succeriri.

Fina: – Talà lassa stari figghia mia e nun mi cci fari pinzari. Chissu fussi capaci ri pigghiari a tutti p’ un vrazzu e mettili a la porta.

Agata: – Mamà però eu ricu ‘nca me parrinu s’ ‘a firassi a fallu arraggiunari!!!

Fina: – E la speranza mia chissa eni: ca iddu cci sta bonu cu Pinu

Agata: – Veru eni ma sta megghiu cu’ Chiara. Cu’ Ppinu, ‘nveci cci stai megghiu tu, è veru o nun è veru?

Fina: – ‘Nca chi cci pozzu fari si mi fa troppu sangu e lu tegnu ‘ngastatu ‘nt’o cori ri ‘mmenzu?

Agata: – Evviva la sincirità!

Fina: – Lu sai figghia mia chi haiu decisu, comu veni to patri cci ricu ‘nca nn’am’a spartiri e si eni d’accordu puru to parrinu, nni mittemu ‘nzemmula e nun sinni parra cchiù.

Agata: – Eu però a me patri nun lu lassu.

Fina: – Bonu eni, to frati Antoniu resta cu mia e to parrinu.

Agata: – A la fini basta ‘nca semu tutti r’accordu e nni putemu viriri quannu vulemu.

Fina: – ‘Ntantu sunnu li 7 e menza mi vaiu a vestu puru eu, e speriamu ca ‘u Signuri nn’aiuta

Agata: – ….e ‘a Maronna n’accumpagna!!!

Scena XIII

(Suona il campanello, Agata va ad aprire. Sono Ciccinu e Rusina, questa in abito verde)

Agata: – Cu è?

Ciccinu: – (Voce fuori campo) Semu Ciccinu e Rusina, to soggira e ‘u soggiru ri to frati. È permissu?

Agata: – ‘Nca certu, acchianati, acchianati.

Rusina: – (Si salutano con un bacio) Ciao Agata! Quantu si bonasira don Ciccìbedda!, si d’un latu mi pari lu suli, di l’avutru mi pari cchiù bedda di la luna. Chi furtuna chi avi me figghiu Vicé!!!

Ciccinu: – Puru me figghia fa ‘na gran furtuna, picchì to frati è bravu e beni arucatu.

Fina: – (Entrando dalla cucina) Bonasira sig.ra Rusì e bonasira don Ciccì

Rusina: –  A mmia veramenti mi pari curiusu ‘stu fattu di ririnni di lei, s’è pi’ mia nni putemu diri di tu

Ciccinu: – Eu sugnu d’accordu, chi eni ‘stu don Ciccì?Dicemuni tutti di tu, picchì a la fini nunn’è ca  nni stamu canuscennu ora!

Fina: – Pi’ mmia va beni!, poi speciarmenti ca ci sunnu p’ ‘u menzu li nostri figghi.

Rusina: –  Fina penzu ca si li cosi  jianu diversamenti quannu eramu nichi, oggi fussimu puru cugnati, ma li casi ri la vita r’accussì sunnu.

Ciccinu: – E sicuramenti Pavulinu, to maritu, c’ ‘u sapi si s’avissi pigghiatu a me soru Chiara.

Agata: – Attintati a mmia a la fin fini a tuttu c’è rimeddiu, basta aviri lu curaggiu ri pigghiari ‘na decisioni, e tutti quattru si levanu ri soffriri.

Ciccinu: – Eppuru vinennu Pavulinu ri Surrentu eu cci vogghiu pruvari a metiri ‘sta cavusa a rollu: li chiamu a tutti rui, a Pavulinu e  a Pinu e viremu si si po’ fari ‘stu scanciu, r’accussì semu tutti filici e cuntenti.

Fina: – Ah macari li to palori, Ciccì, fussiru veramenti biniriciuti r’ ‘u celu!!!

Scena XIV

(Suona il campanello e  Fina va ad aprire, è Antonio con la fidanzata e Pino con Chiara)

Fina: – (Va ad aprire, chiedendo…) Cu è?

Antoniu: – Eu, sugnu Antoniu cu ‘a zita, me parrinu e so muggheri.

Fina: – Acchianati Ninù, ‘nca a vuatri aspittavamu.

(Entrano per primi Antonio e la fidanzata, quindi la commare Chiara e per ultimo compare Pino)

Fina: – Trasiti, trasiti, cummà comu stai? e chi nutizii mi porti ri me maritu? chi fa travagghia?  E nni to soru, sunnu tutti boni?

Chiara: – Boni su e salutanu a tutti, comu si rici a li logni e a li curti. Puru me cumpari sta bonu, sulu nca avia addivintatu troppu siggenti: «Chiara, sulu sugnu eu, sula si tu, chi fa stasira emu ô ciramu? E, n’atra sira, emu ‘npizzeria?». Eu circa iri fallu cuntentu, ma quannu cci rissi: «ma eu vinni cca pi’ me soru e poi nun mi pari giustu fari parrari  ‘a genti», si ‘ncazzau e pi’ du jorna cu’ mmia ‘un ci parrau. Virennu chissu mi fici ‘u biglettu e mi nni vinni.

Fina: – Cumpari Pinù, ma a mmia nun mi cci purtasti, però, né ô ciramu e mancu ‘npizzeria.

Pinu: – Però cca a cosa era diversa, tu nun c’eri sula, hai a li to figghi.

Fina: – (Con la voce un po’ alterata)Comunchi eu avanzu un ciramu e na ‘pizza!

Antoniu: – Mamà però neca po’ riri nca me parrinu cca ‘un ci vinia?

Fina: – Ma no nca mi purtau ô ciramu!!!

Ciccinu: – Scusati Chiara è me soru e Pinuzzu è lu frati di la me zita, perciò si addifennu a unu eccu petri ncoddu all’avutra, eu ritegnu,’nveci, d’aviri la suluzioni. Damu tempu a tempu e vi prumettu nca ‘stu carruzzuni Sfrantumatu vi lu rimettu ‘n sestu….

Rusina: – Viciù, la mà, mi lu rici chi ura su’ ‘nca me pigghiari ‘a pinnula?

Vincenzu: – Mamà sunnu li 9 e un quartu, e tuttu va bonu.

( Suona il campanello ed è  Chiara che va ad aprire perché seduta più vicino alla porta consigliata anche da Fina)

Chiara: – Cu è?

Dall’esterno: – Eu sugnu, Pavulinu.

Chiara: – Pavulinu?! Cca!? E comu mai?

Agata e Antoniu: – ‘U papà cca? –

Fina: – Vostru patri? cunzumati semu

Scena XV

(Entra in scena Paolino, saluta la compagnia e prende la parola)

Pavulinu: – Bonasira a ‘st’allegra cumpagnia! A quantu pari “Quannu ‘u attu nun c’è i surci abballanu”!!!

Fina: –  Si veru è maritu meu, ma ‘u pruverbiu si rici puru r’accussì: “ Quannu ‘a atta nun c’è ‘u surci sinni va ‘npizzeria o puru o ciramu!” – a sapivi chista?

Pavulinu: – E va bene, però cara muggeri mia quannu diciristi di fari ziti a li picciotti, mi putivi fari ‘na telefonata.

Pinu: – Cumpà me cummari, vor dire to muggheri, nun vulia, fui eu chi la pirsuarivi a falli ziti. Trattannusi ri li me niputi e canuscennu a li to figghi cci rissi a to muggheri: “Facemuli ziti a sti picciotti e facemuli goriri mentri su giovani”

Ciccinu: – Vogghiu riri ‘na cosa, si pirmittiti: ‘Nta ‘sti jiorna a viniri vogghiu parrari cu tutti dui, dicu a Pinu e a Pavulinu, dumani vi fazzu sapiri quannu nna ma ‘ncuntrari.

Pavulinu: – Pi mia va beni. Ora guremunni ‘a festa, ma d’ora ‘nn avanti, ricurdamuni tutti ‘u pruverbiu chi dici: «Cumpari e cummari c’ ‘u piricuddu, quannu manciu ‘un vogghiu a nuddu, quannu allestu ri manciari, vogghiu a tutti li me cummari».

Fina: –  Veramenti, parrannu ri piricuddu,  mi parissi cchiu correttu diri: “Cummari… e cumpari c’ ‘u piricuddu, quannu manciu ‘un vogghiu a nuddu, quannu allestu ri manciari vogghiu sulu a me cumpari”!!!

FINE