Vannina Iardicasi

Commedia in atto unico

GIUSEPPE PULINO

Anno 2004

Personaggi

VANNINA IARDICASI

VITU VACIRCA

CANCELLIERE

AVV. MICIELI

GIUDICE

Prefazione

Vito Vacirca viene ricoverato all’ospedale con una coltellata nel fianco sx. I medici, come è di norma, avvisano la polizia che, interrogando Vito, non sono convinti della caduta accidentale. Scatta la denuncia e deve essere celebrato un processo. I testi sono Vito e Vannina i quali, con dovizia di particolari, raccontano la loro vita piena di tribolazioni e “sacrifici”.

Atto Unico

Scena Unica: Aula di tribunale

Costumi: normale abbigliamento del tempo.

Musiche: ove poterle intercalare

CANCELLIERE

In piedi, entra la corte. Seduti.

GIUDICE

Allora stamattina trattiamo (apre un’agenda) sì, sì, trattiamo la causa: VACIRCA contro Rausa.

I fatti contestati sono: il signor VACIRCA coniugato con la signora VANNINA Iardicasi, subisce una coltellata dal signor Rausa.

Si presume che l’accaduto sia da addebitare al fatto che il signor Rausa, pretendeva la signora VANNINA coniugata VACIRCA e quin-di una questione di corna.

CANCELLIERE, faccia entrare il signor VACIRCA.

CANCELLIERE

Il signor VACIRCA, se è presente in aula, si presenti avanti la giustizia

Entra il signor VACIRCA nel recinto e …

CANCELLIERE

Venga, signor VACIRCA, legga questo e reciti lo giuro.

Dopo aver accertato la identità e il rito del giuramento.

GIUDICE

Allora. signor VACIRCA, lei sostiene e lo sostengono anche le carte processuali, che lei abbia subito un’atto di violenza nei suoi confronti e precisamente una coltellata, nella parte sx del basso ventre e questo fendente gli è stato inferto dal signor Rausa, con un coltello a serramanico nella cucina di casa sua sita in via S. Lucia 3, tutto certificato dai medici del vicino ospedale con un prognosi di giorni 4.

Allora mi sa dire come sono andati i fatti, me li conferma o me li confuta …

VACIRCA

Signor GIUDICE, nella sua reliquia, signor GIUDICE, tuttu veru, ma iu mischinu ri mia, nun sugnu nu sciarrinu e l’amici ’u sanu, iu sugnu buonu e caru, agghiu ’na casa, ’n travagghiu, ’na muggheri…

Il GIUDICE fa una mossa con la mano.

GIUDICE

Sì, sì, sì signor VACIRCA, ed è stato proprio per la moglie che tutto è successo.

VACIRCA

Ma cchi ddici, signor GIUDICE, VANNINA è ’na santa donna, timurata ri Ddiu e ddê santi, va â missa tutti i matini e tutti i vespiri, santa fimmina!

GIUDICE

Senza dubbio, mi sembra che invece di entrare nel portone della chiesa, entrasse nel portone accanto della abitazione del signor Rausa.

VACIRCA

Dicerie e maldicenze, signor GIUDICE! Il signor Rausa è un grande benefattore e ’u sanu tutti: ’u sapi ’u sinnicu, ’u farmacista, massaru ’Nzulu, macari ’u parrinu, ppâ festa ri santa Virginia, ’u signor Rausa fa ’a ccià ricca dunazioni â santa matri chiesa.

GIUDICE

Sappiamo anche queste notizie. Ma lei, signor VACIRCA, che lavoro esercita.

VACIRCA

Ah, ah, ah, signor GIUDICE, esercito il lavoro di mio patre, lavoro fino e di grande responsabilità.

GIUDICE

E che lavoro svolge vostro padre.

VACIRCA

Oh signor GIUDICE, ’u ma patri muortu e buonu unni è, facìa ’u travagghiu rô ma nannu!

GIUDICE

E suo nonno?

VACIRCA

Mio nonno, chiddu rô sa patri!

Il GIUDICE incomincia a spazientirsi.

GIUDICE

Insomma, signor VACIRCA, che lavoro fà lei, ce lo vuole dire, o facciamo fare le informazioni ai carabinieri.

VACIRCA

Nun si preoccupassi, signor GIUDICE, ca ora cciò ricu.

GIUDICE

Allora, vuole parlare!

VACIRCA

Nenti, nenti…

GIUDICE

Sì, allora ci dica, ci dica.

VACIRCA

Nenti nenti, comu agghia ddiri.

Risate tra il PUBBLICO.

GIUDICE

Come niente, lei, suo padre, suo nonno, il suo bis avolo, non avete mai lavorato, mai?

VACIRCA

Voscenza hâ capiri, ca niautri aviemu ’na razzia e ’na risgrazzia; noi non abbiamo e non possiamo lavorare, pirchì ’a ma muggheri, ’a ma matri, ’a ma nanna, sanu purtari ’u panuzzu a casa, sanu fari tanti cosi cchê manu, cca ucca, ccu tutti i cosi ca ’u Signuri ci resi.

GIUDICE

Basta, basta! Non vada oltre e mi dica come è successo il fatto, parli o lo faccio arrestare!

VACIRCA

Signor GIUDICE, nun si cauriassi, ca ora parru e ddicu tutta â santa virità.

GIUDICE

E parli, parli! Si tolga questo peso dallo stomaco!

PUBBLICO

Si, râ testa s’hâ’ livari!

GIUDICE

Zitti! zitti! o faccio sgomberare l’aula. Allora, VACIRCA, sua moglie era la mantenuta del signor Rausa.

VACIRCA

Ma cchi ddici, signor GIUDICE, mia moglie è ’na santa fimmina, ’u sannu tutti nô paisi: ’u parrucu, ’u farmacista, ’u ddutturi, don Turiddu Marturana, e macari ’u baruni rô Putrusinu.

GIUDICE

Vuole parlare, o stavolta lo faccio arrestare per falsa testimonianza e per aver ostaco-lato il corso della giustizia.

VACIRCA

Allura, vossignoria, ci avi prisenti ’a casuzza mia? è fatta raccussì: si trasi e c’è ’na stanza, si trasi e c’è n’autra stanza, si trasi e c’è n’autra stanza…

GIUDICE

Ho capito come è costituita la sua casa, lei ha tre stanze una dietro l’altra, intercomu-nicanti, senza un disimpegno.

VACIRCA

Lei è vagghiardu, signor GIUDICE, capisci i cosi a volo, piccatu ca è GIUDICE

GIUDICE

Vada avanti e non si fermi.

VACIRCA

Allura, unni erumu junti, a sì sì, sì: allura VANNINA e ’u cavalieri Rausa, erunu na l’utima stanza.

Iu trasu a casa mia e ciamu: “VANNINA, VANNINA, unni sî”; VANNINA mi rispunnia, ccu ’na vuci assai accalurata: “Stagghiu viniennu, stagghiu viniennu!».

Iu trasu l’autra porta, ca mi metti nall’autra stanza e sempri VANNINA ricìa: “Stagghiu viniennu, stagghiu viniennu!”.

Iu, carusu rucatu, aspiettu ’n pizzuddu e VANNINA sempri: “Stagghiu viniennu, sta-gghiu viniennu!”.

Iu m’agghia misu ’n suspiettu, ma si ci aviemu sulu n’autra stanza, ri unni veni, ri unni sta viniennu, boh boh!… Fuorsi ca sta matina ha fattu ’a spercia nell’autra casa?

Iu, furbu, signor GIUDICE, m’assittai e aspit-tai n’autru puzzuddu, e sempri VANNINA ccu sta litania: “Stagghiu viniennu, sta-gghiu viniennu!”.

M’agghia fattu curagghiu e agghia trasutu e cchi viru, ’na scena ri film: VANNINA supra ’u signor Rausa, ca si muvia tutta.

Iu pinsai, chistu si senti mali, e m’avvicinai ancora cciù vicinu, Rausa sutta e VANNINA supra, e VANNINA sempri: “Stagghiu vinien-nu, stagghiu vinennu!”.

Iu, arrivatu a ’n certu puntu, nun sapiennu cchi fari, vagghiu nâ cucina e pigghiu ’n cutieddu, casu mai m’avissi a serviri, unu è prontu.

GIUDICE

Ma quale coltello o coltellino, voi di qui lo chiamate alliccasapone!

VACIRCA

Signor GIUDICE, mi ascolti: liccasapuni, li-cca-sa-pu-ni.

GIUDICE

Vada avanti, avanti!

VACIRCA

Allura pigghiai stu cutieddu nâ cucina e sono andato nella terza stanza e ancora ’u signor Rausa parìa ca si sintìa mali, tirava sticcati a manu manca e ô cuntrariu e sempre ca VANNINA ccu dda cantilena, “Stagghiu viniennu, stagghiu vinennu”: sarà quella nuova preghiera ca ci imparò ’u parrinu urtimamenti.

Comunque, iu ci vagghiu vicinu e ciamu: “VANNINA, VANNINA, c’è cosa? Puozzu esseri d’aiutu?”.

Appena VANNINA si accorge di me mede-simo, e lo stesso lo fa il signor Rausa, come se una energia ci fussi passata tra testa e pieri, si isa all’impiedi.

Signor GIUDICE, ci passarunu tutti cosi a tutti rui, chistu si ca è miracolo, sanu e cinu ri vita.

Iu ’ddumannu a VANNINA, “Ma che cosa è successu, ’u signor Rausa s’hâ sintitu ppi casu mali?… Ci avia ’n cuartanu?… Cca ssuccirutu, rimmi se puozzu fari occa cosa.

Sugnu a disposizioni!”.

Nuddu parrava, signor GIUDICE, parieunu ru’ statui.

Iu mi prioccupai, pirchì pinsai, vuoi virrî ca ccâ ma prisenza agghiu ‘ntirruttu ’a cura ca VANNINA ci stava faciennu?

Unu nunn’avi a cchi pinsari, pirchì signor GIUDICE, iu’ sugnu ’na pirsuna rispittusa, iu sugnu ’na pirsuna ca fa sempri beni, a tutti a tutti!

GIUDICE

Signor VACIRCA, chi ha accoltellato la mattina del … la Signoria Vostra? Me lo sa dire, perché io non ci ho capito niente.

VACIRCA

Nessuno, nessuno, nessuno signor GIUDICE, nessuno.

’U sapi, cuannu iu trasii nâ stanza rô liettu e visti VANNINA supra ’u signor Rausa, e appena mi vittunu si misunu tutti rui a dritta e nun parravanu, iu’ mi preoccupai, rissi intra mia, “vuoi virrî ca succeri occa cosa”?

E prevedendo ca avissi succirutu occa fesseria, sono andato nâ prima stanza, cioè nâ cucina, a prendere un bicchiere d’acqua. Appena fici ’n passu, ’u sapi signor GIUDICE, intra a casa mia c’è nu scalunieddu, e ccu stu sfausu ci fa rallentare i travagghi, comunque iu truppicai e ccô cutieddu nê manu iu’ mi sfirgiai ’a panza.

Ma muggheri, santa fimmina, subbutu mi occorre e mi porta all’ospitale, con l’automobile macchina del gentilissimo signor Rausa.

Chista e a santa verità.

GIUDICE

Allora, lei sostiene di aver truppicato, cioè di aver inciampato. Cadendo si è procurata una ferita da taglio tutto da solo.

PUBBLICO

Sunu corna ricchi! curnutu accurdatu e pugnalatu! curnutu, curnutu!

GIUDICE

Zitti, o farò sgombrare l’aula. Carabinieri, fate stare zitto il PUBBLICO.

CANCELLIERE, chiami la signora Giovanna Giardicasa detta VANNINA Iardicasa.

CANCELLIERE

La signora Giovanna, intesa VANNINA Iardicasa, si accomodi per rendere testimonianza ai fatti occorsogli al di lei marito nella giornata del …

VANNINA entra e va a sedersi nella postazione, ove verrà interrogata.

CANCELLIERE

Signora VANNINA, reciti con me il giuramento di rito.

Dopo aver terminato le funzioni di rito, il GIUDICE riprende la situazione in mano.

GIUDICE

Allora, signora Giovanna…

Il PUBBLICO sentita la frase signora Giovanna, sbotta:

“Sì, signora, ’u Signuri ntô cielu è!”

GIUDICE

Zitti, zitti, zitti! Signora Giovanna, stia tranquilla, si metta a proprio agio e non tenga in nessuna considerazione la gente del PUBBLICO.

VANNINA

Signor GIUDICE, ’a puozzu riri ’na cosa?

GIUDICE

Sì, certo che lei può parlare, anzi ci dica subito se ha qualche richiesta da fare.

VANNINA

Signor GIUDICE, cose da niente, ma importanti: lei continua a ciamari sta signura Giovanna e mentre talìa a mmia.

GIUDICE

Ma signora, Giovanna è la traduzione di VANNINA, ma se lei desidera la chiamerò d’ora ora in poi VANNINA; CANCELLIERE prenda nota che, con VANNINA, viene intesa Giovanna Giadicasa.

CANCELLIERE

Signor GIUDICE, fatto.

GIUDICE

CANCELLIERE, ma gio…, o mi scusi VANNINA, ha un avvocato?

VANNINA

No, voscenza.

GIUDICE

Nomino avvocato d’ufficio, L’AVVOCATO Micieli Alfonso.

L’AVVOCATO

Come ella desidera, eccellentissimo signor GIUDICE.

GIUDICE

Allora, VANNINA, ci racconti questa bella storia, perché vede io non ho capito niente dalla testimonianza di vostro marito, lei che è bella e giovane può finalmente far capire a questa corte come sono andati i fatti.

VANNINA

Eccellentissimo signor GIUDICE, non è successo niente, niente di niente, ’u ma maritazzu, fissatu sempri ri picciriddu cchê cutedda, truppicau e si fici mali, tuttu iddu sulu fici.

GIUDICE

Ma signora VANNINA, nella stanza da letto c’era o non c’era il signor Rausa.

VANNINA

’U signor Rausa, binirittu ’a mamma ca ’u fici, nun c’era.

GIUDICE

Stia attenta a fare dichiarazioni false.

VANNINA

Mi lassassi finiri, signor GIUDICE, ’u signor Rausa c’era e nun c’era.

GIUDICE

Ma che significa, o c’era o non c’era?

VANNINA

In un certo senso c’era, in un altro senso non c’era.

GIUDICE

Si spieghi meglio.

VANNINA

Allura, eccellenza, vossia a sapiri ca ’u signor Rausa, comu ’u ciama vossignoria, si chiama Edoardo Maria Felice Rausa, cchi nomu nobbili! ’U sapi comu si ciama ’u ma maritu? VituVACIRCA, ’ntisu Vitu ’u pizzaru!

GIUDICE

Ma che vuol dire signora, ci faccia capire, e non mi faccia perdere la pazienza.

VANNINA

Voscenza iavi prescia, assai prescia, i cosi s’anâ’ ddiri ccu tuttu l’ordini ra santa chiesa.

Allora, iu e Edo, così lo chiamo iu’, cche finu stu nomu!, agghiu canusciutu a casa rô farmacista, ’u sapi, iu agghiu canuscenti altolocati…

GIUDICE

E lei, VANNINA, cosa faceva a casa del farmacista?

VANNINA

Puvireddu ’u farmacista, cuanta pena mi fa, arristau viduvu, picciuttiedu e ci abbisu-gnava ’na fimminedda ca ci rava ’u viersu râ casa; mi fu dittu e iu’ ccu gran pacienza mi carricai sta cutra!

Voscenza sû ’mmaggina, ddoppu siei misi dalla mortalitati râ muggheri, cchi c’era na dda casa! ’A rugghia jauta cuattru ita, pruvulazzu na tutti i puosti, finestri ca nun si rapievunu, arrivai iu e mi misi ri bona lena e fici brillari ’a casa rô farmacista.

Tantu fici ca ’u fici macari arrirri.

GIUDICE

Solo ridere, e poi?

VANNINA

Vostra eccellenza, voscenza a sapiri ca iu mi spusai tennira a 14 anni, e ogghi agghiu 32 anni.

GIUDICE

Un chiarimento, VANNINA, quanti anni ha il farmacista?

VANNINA

Signor GIUDICE, 33 anni, l’anni ri Cristu! Iu ca virìa stu cristianu ca facia, casa e farmacia, farmacia e casa, sempre tristi mai ’n surrisu, sempre cca funcia, pinsai: stu beddu carusu avi bisuognu ri ’na bedda fimmina ca accussì pò cuminciari n’autra vota ’a vita. E iu circava ’na fimmina aratta al suo rango, ppi ammiaraccilla ppi fallu maritari.

GIUDICE

VANNINA, lei ci sta raccontando la storia della sua vita, la giustizia vuol sapere cosa successe in quella camera da letto.

VANNINA

Aspittassi ca ora ci arrivamu, pianu pianu! ’Na sira ’u farmacista vinni tuttu scantatu a casa mia, ccu l’uocci sciuti ri fora. Iu subbutu: “Ccâ succiriu!!! Ccâ succiriu, ddutturi!!!”. Iddu m’arrispunnui “Mi scantu a stari sulu a casa, ci sunu i fantasimi”. Iu amprima, vulia arrirriri, ma ppuoi ppi rispiettu mi trattinni. Iu subbutu ppi circari ri risollevarlu ci rissi: “Ddutturi, rurmissi a casa mia, è picciridda ma ’u sapi ’a casa capi cuantu volu ’u patruni” e ’u fici accumudari nella camera da letto.

GIUDICE

Come, nella sua camera da letto?

VANNINA

È unni avia fari rormiri, nâ cucina?

GIUDICE

E suo marito?

VANNINA

Beeeh, ’u ma maritazzu, siccomu capiu a situazzioni, si pigghiau ’na coperta e si curcau ê pieri ô liettu.

GIUDICE

E lei, VANNINA?

VANNINA

Nô liettu, signor GIUDICE, nô liettu!

GIUDICE

Quindi, mi faccia capire, nel suo letto lei il farmacista e a terra suo marito.

VANNINA

Sì, sisissignora, cosi è stato e nun sulu ppi ’na sira, ma ppi cuattru anni vagghiardi.

GIUDICE

Ma signora, lei mi vuol far credere che per quattro anni lei ha dormito con il signor farmacista nello stesso letto e suo marito ai piedi del letto?

VANNINA

Sì, signor GIUDICE, confermo e confesso, che c’è di male: ô ma maritu c’appitittava ’a machina, e subbutu ’u farmacista ’a machina! Ô ma maritu c’appitittava ’a tilivisioni, e ’u farmacista subbutu ’a tilivisioni! Ô ma maritu c’appitittava ’u muturi, e ’u farmacista ’u muturi!… Signor GIUDICE, io posso giurare davanti a Dio ca ’u farmacista è stato educato, massima educazione, ’u sapi sti nobbili, mai una parola in più, sempre massimo rispetto, pinsassi, cuannu si spugghiava, si girava dall’autra parti.

GIUDICE

E lei, VANNINA, dove si spogliava?

VANNINA

Nâ camera ô liettu, signor GIUDICE, ’u sapi niautri fimmini siemu cciù sfacciati.

GIUDICE

E questa storia è durata quattro anni, e perché finì?

VANNINA

Un bel giorno, arrivò Edo ccâ sa cumpagna Manuela, eccellentissimo GIUDICE, e ’u farmacista s’annammurau ri sta carusa, persi ’a testa, abbannunau casa mia, divintau curagghiusu e rurmia a casa sua, assiemi a Edo e Manuela. Iu cc’avia hâ fari, signor GIUDICE, ’u putia lassari sulu ca putia cumminari occa fissiria, e così fu. A cumminau, comunque, ’u farmacista: persi ’a testa ppi Manuela e tantu fici e tantu nun fici ca sa scirrau! E Edo ristau sulu, povuru e scunsulatu! Cc’avia hâ fari, signor GIUDICE? Cc’avia hâ fari, signor GIUDICE, cc’avia hâ fari? Mô ricissi voscenza ca è cciù ranni e gghiurizziusu, cc’avia hâ fari!

GIUDICE

Ma che c’entra tutto questo, VANNINA!

VANNINA

Voscenza, c’entra, centra, se mi fa parrari, cciò spiecu.

GIUDICE

E parli, parli.

VANNINA

Siemu arrivati ca ’u farmacista si ni scirrau cca cumpagna di Edo… Edo ristau sulu, comu ’n cani vastuniatu, e iu fimmina timorosa di Dio, mô misi rintra.

GIUDICE

In che senso, in che senso?

VANNINA

Sì, mô misi intra, in tutti i sensi, quello che ha capito lei signor GIUDICE.

GIUDICE

Io capisco le cose che lei esplicitamente dice, le altre cose non le capisco, io ho capito che lei amorevolmente lo ha accolto come un figlio prodico, dandogli alloggio e cibo.

VANNINA

E iu, eccellenza, chistu agghia rittu, agghiu cuvirnatu Edo comu nu ddiu, ri tutti i punti di vista, agghiu lavatu, stiratu, comu ’na mamma, comu ’na soru, comu ’na muggheri, comu ’na muggheri ’nnammu-rata.

GIUDICE

Signora VANNINA, risponda a questa domanda: Vito coma l’ha presa con quest’altro ospite?

VANNINA

Signor GIUDICE, qua è tutta la questione.

GIUDICE

In che senso, si spieghi meglio.

VANNINA

Ora ’a spiecu a tutti, ’na bona vota! Vitu s’ancazzau comu ’na bestia, pirchì avia scappatu ’u farmacista e avia pigghia-tu a Edo, e a prima sira niatri gghià erumu sciarrati, e Vitu m’avia rinfacciatu tuttu, tuttu, tuttu!

GIUDICE

Cosa gli ha rinfacciato suo marito, signora VANNINA.

VANNINA

’U ma maritazzu, ha caputu macari vossia, è lagnusu, lagnusu forti, tintu, comu si rici cca tririci voti, e mi rici sempri ca ’a famigghia si campa cca testa e no ccô travagghiu…

GIUDICE

Ma cosa dice, non capisco, si spieghi meglio.

VANNINA

Vitu s’ancazza e mi repita dda mala ’spirienza ccô macillaiu, ca era strittu di pettu…

GIUDICE

Cosa dice signora, ma parla arabo?

VANNINA

Signor GIUDICE, cciò ricu in taliano, ’u macillaiu era spizzico, tirchio, pinsassi ca ppi ddarimi ’a carni ppâ simana, chisti trafichi c’avia! Iu c’iavia pulizziari tri voti â simana ’a casa, e signor GIUDICE, nun c’era sulu ’u macillaiu, c’era ’u maccanicu, ppa machina, c’era ’u ddutturi, c’era assessuri ppi l’assi-stenza, c’era ’u diritturi ri l’ufficiu ri collo-camentu, c’era ’u cumannanti rê guardi ppê contraminzioni, c’era ’u primariu rô spitali ppê ricoveri, c’era ’u parrinu ppê missi rê murticieddi, c’era ’u pannieri ppê rrobbi, c’era ’u l’ettricista ppâ luci, c’era ’u mpiecatu râ sippi ppô telefunu…

GIUDICE

Basta, basta, con questo elenco di perso-naggi, ci manca solo il necroforo, ma lei prestava servizio in tutte queste persone?

VANNINA

Sì, signor GIUDICE, ’a ma vita è travagghiata, tutti sti pirsuni avievunu ’a sa razzioni na tutta ’a simana, certuni rui voti, cu tri voti, ecc.

GIUDICE

Parli e si faccia capire, ancora di più non capisco niente.

VANNINA

Ora capisci, signor GIUDICE, é cca ca veni ’u bellu! Virissi, a scumparsa rô farmacista, scuncassa ’a ma vita, ccu iddu rava arenza a unu sulu e a cosa eni tutta n’autra storia; e ppuoi ’u farmacista è gghinirusu, a machina e machina fu, a tilivisioni e tilivisioni fu, ’u giradischi e giradischi fu, carni e pisci n’abbunnanzia, ’u ristoranti ru’ voti â simana…

GIUDICE

Ancora non capisco che c’entra con il ferimento.

VANNINA

C’entra, c’entra! Ora capirà, signor GIUDICE. Erumu junti nô farmacista, sì, menti ppi mmia, mi scurdai ca ’u farmacista m’avia fattu macari ’n librettu pustali e ogni tantu, ’na vota â simana mi calava occa lira, cchi buliti, pinsava macari ppa vicciania mia! Cuannu vinni Edo tuttu canciau: ’u farma-cista rurmia a casa sua, ccu Edo e ssa fimmina, manciaunu a casa sua, ccu Edu e ssa fimmina, in sustanza facevunu tutti cosi a casa sua e iu taliava, taliava. Ri patruna addivintai jarzuna. ’U ma maritazzu, ’ncazzatu friscu, ma rimproverava e mi ricia, “babba, babba, ti facisti futtiri ri ru’ scimuniti!”. Signor GIUDICE, mi vinievunu nâ testa tanti pinsieri e ’u ma maritazzu mi ripitìa sempri, “’a famigghia si campa cca testa e no ccô travagghiu!”. Tuttu nta ’na vota, vitti arrivari a casa mia Edo, parìa sciutu rô manicomio, iu tra mia e mia pinsai, cchi boli stu puvirazzu, viriemu. ’U fazzu trasiri, ci fazzu nu beddu cafè e mi fazzu cuntari ’a storia.

GIUDICE

Perchè c’è ancora un’altra storia? Si sbrighi, perché ha già fatto troppo!

VANNINA

Edo mi cunta, signor GIUDICE, ca amicu suou si n’ha scirratu ccâ amica sua, questa disgrazziata buttana, s’innamorò della mia jaddina rê ova r’oru e sô purtau luntanu, lassannimi stu catabbasama ri Edo. Iu, caro signor GIUDICE, ca stagghiu attenti e paroli, comu si ricinu e comu si parranu, mi pari c’avia caputu ca Edo è culleca rô farmacista, e ppi nunna sbagghiari, ci ddu-mannai e Edo mi rispose: “VANNINA, ma sî babba, iu farmaciei ci n’agghju tri, una a Catania, una a Iaci e una a Trimisteri”.Signor GIUDICE, a sentire questa melodia, ancora oggi mi cappona la pelle. Iu ca agghi ha campari a famigghia con la testa, fazzu due più due ca fannu cincu, anvito Edo a stare a casa mia e ppoi cciù in là, casumai, ni porta a Catania a casa sua.

GIUDICE

Concluda!

VANNINA

A stu puntu, ’u farmacista nun m’antiris-sava cciù, avia a cummattiri sulu ccu Edo, pirsuna gintili e arucata, ’u ‘nvitai a darisi ’na sciaccuata e se vulìa si putìa macari ripusari nô liettu ranni. Fici tuttu chiddu ca ’na pirsuna puìa fari. Ppuoi mi ciamau e mi rissi: “M’hâ fari a sbota nê linzola?”. Signor GIUDICE, cc’avia hâ fari? Nun cià facìa? Ppuoi mi rissi ca sulu si scantava. E ppi nu’ lassallu sulu mi curcai macari iu. Ppuoi mi rissi c’avia ’n purriettu nô cuoddu. Cchi facia, nun nu circava?

GIUDICE

Cosa ha fatto?

VANNINA

Signor GIUDICE, il piretto, lei sa cosa è il piretto?

GIUDICE

Continui, continui!

VANNINA

E ppi circarici stu purriettu, c’iattravaccai i supra, ppuoi mi calai, e accussì ci truvai ’u purriettu: amprima parìa ’na cosa i nenti, ppuoi, a manu manu, tuccannulu vitti ’a consistenza. Certu ’u purriettu rô macillaiu era n’autra cosa, Ddiu ca lu fici, ma cchi boli signor GIUDICE, ogni pirsuna avi ’u sa purriettu!

GIUDICE

Capisco sempre meno!

VANNINA

Cca veni ’u bellu!

GIUDICE

Dai, si sbrighi, ha superato ogni tempo limite!

VANNINA

Cca ora veni ’u bellu! ’U ma maritazzu, ca mai e ppuoi mai ha vinutu a casa prima ri manziuornu, na ssa jurnata, vinni prestu.

GIUDICE

Comincio a capire, la gelosia acceca Vito…

VANNINA

Aspittassi, aspittassi, ora ’a cosa si capisci miegghiu: dunque, eravamo arrivati ca iu era ‘ntravaccata supra ri Edo e arriva ’u ma maritazzu, trasi a casa, mi ciama, trasi na cammira i liettu e viri sta scena ri firm, sa gghilusia e subbutu penza “sta disonorata tradisce il farmacista”, va in cucina e pigghia ’u cutieddu, trasi e minazza tutti rui, a mmia e Edo, pirchì questo tradimento a lui non potevamo farlo, sempre riferito ô farmacista, ddu galantuomu! Iu, caru signor GIUDICE, mi misi ri ravanti ppa ’ddifenneri a Edo e ’i sa tri farmaciei, e ci rissi: “Babbu, maritu babbu! Iu ’ddifennu Edu e i tri farmacii!”. Vituzzu, appena ’ntisi tri farmacii, tanta fu ’a cuntintizza ca cariu ’n terra e si fici mali ccô cutieddu. Chista è ’a santa virità!

Fine